Cursul leu-euro: ce urmează până la sfârşitul anului

Banca Naţională a României (BNR) a anunţat un curs de referinţă de 4,6495 lei/euro, cea mai mică valoare din istorie înregistrată de leu în faţa monedei unice europene. Precedentul maxim istoric a fost atins pe 3 august 2012 când BNR a anunţat un curs de referinţă de 4,6481 lei/euro. Deprecierea leului a avut loc atunci pe fondul tensiunilor politice provocate de suspendarea preşedintelui Traian Băsescu.

Totuşi, aşa cum precizează economistul şef al BCR, Horia Braun, „o depreciere anuală recurentă cuprinsă între 0% şi 3% este normală. Deocamdată nu putem vorbi de o evoluţie alarmantă a cursului de schimb, mai ales pentru că Mugur Isărescu a precizat că vom avea un leu puţin mai flexibil. A stat destul de mult timp în jurul valorii de 4,6 lei. Acum se pare că leul îşi caută un nou nivel de echilibru”.

Preşedintele BCR Pensii, Radu Crăciun, precizează că fixingul anunţat de BNR a fost mult timp sub media de tranzacţionare a pieţei şi o apropiere de preţul din piaţă este firească. „Deprecierea actuală a leului este legată de creşterea deficitului de cont curent şi a scăederilor de intrări de capital fix. Deoarece invenstiţiile străine directe au ajuns să acopere doar 60% din deficitul de cont curent, iar intrările de fonduri europene sunt ca şi inexistente deoarece investiţiile au fost stopate, rămânem practic la mâna investitorilor de portofoliu”.

În acest context este clar că vorbim de continuarea tendinţei de depreciere a leului, deşi nici analiştii nu se riscă încă la pronosticuri la ora actuală. Horia Braun spune totuşi că vede o depreciere de circa 1% faţă de nivelul de curs înregistrat astăzi de cursul de schimb euro-leu. La un calcul sumar acest nivel ar fi undeva în jur de 4,7 lei la sfârşitul anului. Şi Horia Braun şi Radu Crăciun precizează că mai există şi factorul extern care poate genera depreciere. Aşteptările pieţelor sunt ca în curând Rezerva Federală să crească dobânda cheie ceea ce va lovi în menedele din ţările emergente, deci implicit şi în leu, monedă aflată oricum la mâna investitorilor de portofoliu.

În plus, din cauza aşteptărilor inflaţioniste în creştere, deprecierea leului ar putea fi dublată de o majorare a dobânzilor. „O reacţie mai clară a dobânzilor o vom avea probabil anul viitor când s-ar putea ca BNR să constate că dobânda cheie trebuie crescută ceva mai devreme decât se credea iniţial”, precizează Horia Braun. Radu Crăciun arată la rândul său că măsurile băncii centrale de reducere a coridorului dintre dobânzile din jurul dobânzii cheie nu fac altceva decât să conducă la o creştere a dobânzilor în piaţă. „Prin majorarea dobânzii la facilitatea de depozit acordată de BNR, dobânzile interbancare se apropie de dobânda de politica monetară. Dar chiar şi aşa, s-ar putea ca în primul trimestru din anul viitor, BNR să crească şi dobânda de referinţă”.

Majorarea dobânzilor, inclusiv a celei de politică monetară, este cerută de perspectiva unei inflaţii de 2,7% – 3% până la sfârşitul anului şi de 3,9% în primul trimestru din anul viitor. De altfel, Robid, indicatorul de dobândă care reflectă dobânda practicată de bănci pe interbancar pentru depozite fluctuează acum între 1,44% şi 1,61% în funcţie de termenul de 3-6 sau 12 luni pentru constituirea depozitului. Distanţa până la nivelul dobânzii cheie de 1,75% nu pare să fie foarte mare.