Ungaria şi Polonia au contestat la CJUE reforma directivei europene privind lucrătorii detaşaţi

Adaugă-ne ca sursă preferată

Impulsionată mai ales de preşedintele francez Emmanuel Macron, această reformă se bazează pe principiul ca lucrătorii detaşaţi să fie remuneraţi cu salariu identic pentru aceeaşi muncă în acelaşi loc.

Concret, un lucrător detaşat trebuie să primească aceeaşi remuneraţie precum un lucrător local: nu numai salariul minim din ţara de primire (aşa cum a fost cazul în prima directivă, din 1996), dar şi toate sporurile prevăzute în ţara respectivă (precum spor de ruşine, spor de vechime, al 13-lea salariu etc.). Sumele referitoare la locuinţă, hrană şi transport nu vor mai putea fi deduse din salariu.

În noua sa variantă, directiva ar urma să asigure remunerarea lucrătorilor detaşaţi în conformitate cu legea şi practicile din ţara-gazdă. Durata maximă a detaşării este de 12 luni, putând fi extinsă cu încă 6 luni pe baza unei notificări motivate a furnizorului.

Aceste noi prevederi au fost votate favorabil în luna mai de Parlamentul European, după ce acesta s-a pus de acord cu Consiliul UE şi cu Comisia Europeană. Singurele state membre care s-au opus compromisului găsit atunci sunt Polonia, Ungaria, Lituania şi Letonia.

Ţările membre au la dispoziţie un termen de doi ani pentru a transpune noua directivă în legislaţiile naţionale.

În opinia guvernului ungar, această reformă ‘nu serveşte protecţiei lucrătorilor detaşaţi, ci este de fapt un instrument protecţionist’.

La rândul său, vice-ministrul polonez de externe, Konrad Szymanski, a criticat de asemenea joi caracterul ‘protecţionist’ al reformei, care în opinia sa contravine principiului liberei circulaţii a forţei de muncă şi serviciilor în interiorul UE.

Polonia şi Ungaria au fost foarte active în combaterea acestei reforme, dorită însă foarte mult de preşedintele Macron. Acesta din urmă consideră că în prezent directiva din 1996 permite statelor central şi est-europene să obţină un avantaj competitiv injust în faţa celor vest-europene prin ‘dumpingul social’ creat de forţa de muncă ieftină, preşedintele francez susţinând că astfel lucrătorii locali vest-europeni îşi pierd locurile de muncă din cauza celor mai slab plătiţi veniţi din est.