Embargoul petrolier al UE împotriva Iranului este în avantajul Rusiei

Adaugă-ne ca sursă preferată

Industria petrolieră rusească a profitat deja de creşterea cotaţiilor internaţionale ale petrolului determinată de tensiunile cu Iranul, înainte ca autorităţile de la Teheran să mărească miza miercuri, cu ameninţarea de a opri livrările către şase ţări europene, ca reacţie la decizia UE de a interzice importurile iraniene de ţiţei din iulie.

Indiferent dacă Iranul îşi va pune imediat în aplicare avertismentul sau dacă Europa îşi va duce la îndeplinire planul în vară, industria petrolului din Rusia va avea de câştigat în mod direct, fiind pregătită să facă livrări clienţilor dispuşi să plătească mai mult.

„Situaţia este destul de bună pentru Rusia”, a declarat Jesse Mercer, analist la compania PFC Energy din Houston.

Rusia este în prezent cel mai mare producător de petrol la nivel mondial, cu livrări de circa 10 milioane de barili de petrol pe zi, uşor mai mari decât cele ale Arabiei Saudite.

Din această cantitate, Rusia exportă şapte milioane de barili de petrol pe zi, cea mai mare parte în Europa şi Asia, o mică parte, din Siberia, ajungând până pe coasta de vest a Statelor Unite.

Pentru companii precum Rosneft, Lukoil şi compania mixtă ruso-britanică TNK-BP, tensiunile internaţionale cu Iranul au fost un cadou neaşteptat.

Analiştii estimează că disputele Occidentului cu Iranul privind programul nuclear al autorităţilor de la Teheran au majorat preţul petrolului cu 5-15 dolari, ceea ce înseamnă 35-105 milioane de dolari pe zi în plus pentru industria de profil din Rusia.

De asemenea, taxele încasate de guvernul rus pentru aceste vânzări au fost în avantajul premierului Vladimir Putin, care candidează pentru revenirea la preşedinţia Rusiei.

„Este bine pentru Putin. În Statele Unite, când preţul petrolului creşte, pupularitatea preşedintelui scade. În Rusia este invers”, a spus Mercer.

Creşterea preţului petrolului este o binefacere pentru orice producător de petrol, indiferent că este din Dakota de Nord, Marea Nordului sau nordul Siberiei.

Rusia are însă un avantaj suplimentar, un sistem de conducte prin care poate aproviziona clienţii tradiţionali ai Iranului din Europa şi Asia.

În funcţie de evoluţiile geopolitice, Rusia are capacitatea să livreze petrol în vest sau în est. O parte din petrolul destinat Europei este livrat doar prin conducte, iar restul este pompat până la Marea Neagră sau cea Baltică, iar de acolo transportat prin alte mijloace.

În plus, tipul de petrol rusesc, Ural Blend, este similar cu cel iranian, iar cererea din partea rafinăriilor europene este deja în creştere.

Din acest motiv, preţul petrolului Ural Blend a crescut chiar mai repede decât piaţa. În decembrie, petrolul Ural Blend era cu 2 dolari mai ieftin decât petrolul Brent din Marea Nordului, dar ulterior diferenţa a dispărut, ambele categorii fiind tranzacţionate la circa 120 dolari pe baril.

Cele şase ţări europene ameninţate miercuri de Iran cu oprirea livrărilor de petrol sunt Italia, Spania, Franţa, Olanda, Grecia şi Portugalia. Aceste state intenţionau oricum să nu mai cumpere petrol iranian din iulie, în cadrul embargoului UE.

Statele europene cumpără circa 500.000-660.000 de barili de petrol pe zi din Iran, potrivit PFC Energy.

Dacă sancţiunile UE împotriva Iranului vor intra în vigoare, preţul petrolului ar putea urca cu 7-13 dolari pe baril faţă de nivelul actual, potrivit companiei de consultanţă Wood Mackenzie, din Edinburgh.