Banca Elveţiei nu exclude utilizarea unei rate negative a dobânzii pentru a-şi proteja francul

Banca Centrală a Elveţiei a impus un curs minim de schimb de 1,20 franci pentru un euro, în septembrie 2011, pentru a preveni intrarea în recesiune şi deflaţia.

Thomas Jordan a dat asigurări că Banca Centrală a Elveţiei este pregătită să adopte imediat, dacă va fi necesar, noi măsuri pentru a proteja pragul minim impus francului.

‘Nicio măsură nu va fi exclusă; sunt discutate o serie de decizii în acest moment’, a declarat preşedintele SNB. Acesta a adăugat: ‘S-a discutat recent de utilizarea unei rate negative a dobânzii; o astfel de evoluţie nu poate fi exclusă’.

De asemenea, Thomas Jordan a reafirmat că mandatul instituţiei este acela de a prezerva stabilitatea preţurilor şi a avertizat asupra creşterii riscului deflaţiei în Elveţia, citând estimarea SNBcu privire la o inflaţie de 0,5% în 2016, chiar dacă ratele dobânzilor vor fi la zero în următorii trei ani.

‘Ca rezultat, riscul deflaţiei sporeşte’, a apreciat şeful Băncii Elveţiei.

În iunie, Banca Centrală Europeană a decis să introducă, pentru prima dată în istorie, dobânzi negative la depozitele overnight, în ideea de a evita intrarea zonei euro într-o deflaţie similară cu cea înregistrată de Japonia în anii ’90. Ca urmare a deciziei de a reduce rata dobânzii la facilitatea de depozit în teritoriul negativ (la minus 0,10%), practic, băncile comerciale vor plăti pentru a plasa la BCE fondurile în exces pe care le deţin. Introducerea unei astfel de măsuri ar trebui să conducă la creşterea creditelor acordate companiilor şi gospodăriilor.

Înainte de introducerea pragului minim impus francului, SNB a decis să menţină un interval de 0-0,25% pentru rata dobânzii LIBOR la 3 luni pentru francul elveţian. În mod repetat, instituţia a subliniat că acest nivel al dobânzii va fi menţinut o perioadă mai îndelungată.

Pe fondul creşterii îngrijorărilor faţă de criza din zona euro, investitorii s-au îndreptat spre francul elveţian, considerat în mod tradiţional o valută sigură, însă un franc supraevaluat afectează competitivitatea industriei şi exporturilor elveţiene, acesta fiind motivul pentru care SNB a fost nevoită să intervină în 2011.

‘SNB va continua să supravegheze cu atenţie evoluţiile din zona euro. Dacă criza se accentuează din nou, francul elveţian s-ar putea aprecia semnificativ, depăşind cursul minim de schimb de 1,20 franci pentru un euro’, a apreciat recent economistul Martin Gueth, de la LBBW în Stuttgart.