Cine conduce companiile de stat: profesioniștii sau politica? Testul real al guvernanței în 2025

Aplauze politicoase. A doua zi nimic nu se schimbă.

Acest act teatral se repetă din 2011 – punctul zero al guvernanței corporative moderne în România (prima reglementare: Ordonanța de Urgență nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice).

Reforma nu lipsește din lipsă de idei, ci pentru că, deseori, companiile de stat rămân scena aceleiași piese politice jucate de zeci de ani — cu actori temporari, replici schimbate în grabă și decoruri uzate, dar cu o constantă: rolurile principale sunt distribuite politic, nu profesional.

Reforma anunțată recent pentru companiile de stat — restructurări, un registru unic, eliminarea conducerilor interimare — este prezentată ca o schimbare majoră. Dar, dincolo de comunicate, miza reală este dacă România poate în sfârșit să rupă cercul vicios în care politicile publice se opresc la poarta companiilor publice. 2025 devine, astfel, un an de cotitură: nu doar pentru că avem un nou pachet de reforme, ci pentru că se împlinesc aproape 15 ani în care statul tot promite profesionalizarea companiilor sale fără să o ducă până la capăt.

În cercetarea academică privind guvernanța companiilor de stat, vorbim adesea despre structuri hibride: organizații care combină misiunea publică cu logici manageriale specifice sectorului privat. În teorie, avem „cele mai bune practici din ambele domenii”. În practică, însă, tocmai aceste bune practici se transformă, prea des, în contrariul lor.

De ce? Pentru că managementul profesionist are obiective, KPI-uri și responsabilitate, iar politicul are obiective, campanii și responsabilitate diluată. Când aceste două lumi se întâlnesc fără reguli clare, rezultatul nu este hibridizare, ci confuzie instituțională.

Simptomul cel mai vizibil? Interimarii eterni.

România a transformat mandatul temporar într-un mecanism de control politic permanent, iar acest lucru blochează orice strategie pe termen lung. Un manager, care nu știe dacă rămâne în funcție după modificarea configurației politice, nu planifică reforme — doar evită riscuri.

La fel putem spune despre regulile de guvernanță inspirate din normele europene: sunt impecabile pe hârtie, dar frecvent rămân simple exerciții de conformitate. Fără selecție profesională reală în consiliile de administrație, fără indicatori obligatorii și fără responsabilitate pentru rezultate, regulile nu pot schimba cultura organizațională.

De aceea, reforma anunțată în 2025 este, de fapt, un test de maturitate administrativă. Nu pentru că promite restructurarea a trei sau zece companii, ci pentru că pune în discuție întrebarea fundamentală: pentru cine funcționează companiile publice? Pentru cetățean sau pentru partide?

Răspunsul ar trebui să fie simplu: compania de stat există pentru cetățean. Dar când conducerile sunt numite politic, procedurile sunt opționale, iar pierderile sunt acoperite din buget, proprietarul real — cetățeanul — devine un spectator involuntar la propriile sale costuri.

Dacă vrem să spargem cercul vicios al conducerilor interimare și pierderilor istorice, România are nevoie de manageri selectați pe competență, nu pe carnetul de partid și de o guvernanță corporativă reală, nu doar de un checklist bifat pentru a da bine în Europa.

Un lucru e clar: politica are nevoie de povești, dar guvernanța are nevoie de rezultate. Companiile de stat sunt un teren unde cele două se întâlnesc brutal.

Iar în 2025, România este în fața unui test de management public. Pentru că țările nu devin mature prin discursuri, ci prin decizii grele, luate la timp. Iar companiile de stat sunt testul pe care România nu-l mai poate amâna.

Victor Stănilă este avocat, Of Counsel în cadrul diviziei din România a rețelei internaționale bnt attorneys in CEE, societatea bnt Gilescu Văleanu & Partners, doctorand în domeniul Managementului și cadru didactic asociat la Facultatea de Administrație și Management Public din cadrul Academiei de Studii Economice din București.