CE dă România în judecată pentru iazul de decantare toxic de la Moldova Nouă

Potrivit sursei citate, nerespectarea legislaţiei UE privind deşeurile miniere se referă la deşeurile provenite din extracţia, tratarea şi stocarea resurselor minerale, precum şi din exploatarea carierelor.

‘Cazul se referă la iazul Boşneag, un iaz de decantare de 102 hectare în care au fost deversate deşeuri provenite din exploatarea minelor de cupru şi zinc din Moldova Nouă, România, şi care este, în prezent, aproape complet abandonat. Iazul este o sursă majoră de poluare, răspândind pulberi toxice care prezintă riscuri semnificative pentru sănătatea umană şi pentru mediu. România a fost de acord să ia măsuri pentru a soluţiona problema, însă progresele au fost insuficiente. Având în vedere gravitatea riscului în acest caz şi la recomandarea comisarului pentru mediu, domnul Janez Potoènik, Comisia introduce o acţiune împotriva României în faţa Curţii de Justiţie a UE, în scopul de a se asigura că sunt luate măsuri corective mai rapid’, se precizează în informarea Comisiei.

CE a lansat o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor împotriva României pe această temă, printr-o scrisoare de punere în întârziere transmisă în octombrie 2012, care a fost urmată de un aviz motivat în februarie 2014.

În răspunsul său, România a acceptat faptul că iazul Boşneag rămâne sursă de poluare în timpul perioadelor cu vânt puternic şi a recunoscut necesitatea unor măsuri corective. Deşi s-au propus unele măsuri, inclusiv, de exemplu, un sistem de irigare, nu s-au luat încă măsuri concrete, notează forul european.

Iazul de decantare a apelor de mină Tăuşani – Boşneag este amplasat pe malul stâng al Dunării, pe teritoriul oraşului Moldova Nouă, între localităţile Moldova Veche şi Coronini, în apropierea zonei umede Ostrovul Moldova Veche din Parcul Natural Porţile de Fier.

În temeiul legislaţiei UE, statele membre au obligaţia să se asigure că deşeurile miniere sunt gestionate, astfel încât sănătatea umană să nu fie pusă în pericol şi fără să se utilizeze procedee sau metode care pot pune în pericol mediul, în special fără a constitui un risc pentru apă, aer, sol, faună şi floră.

În acelaşi timp, trebuie depuse eforturi atente pentru a evita producerea de neplăceri din cauza zgomotului sau mirosului şi, totodată, peisajul şi locurile de interes special nu trebuie afectate în mod negativ. De asemenea, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru interzicerea abandonului, aruncării sau depozitării necontrolate a deşeurilor miniere, chiar şi după închiderea instalaţiei de tratare a deşeurilor, luând toate măsurile de precauţie pentru a limita riscurile pentru sănătatea publică şi pentru mediu care sunt legate de funcţionarea instalaţiilor de tratare a deşeurilor miniere.

Conform datelor oficiale, în cazul în care un stat membru nu restabileşte conformitatea cu legislaţia UE, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiţie. Cu toate acestea, în aproximativ 95% dintre cazurile de neîndeplinire a obligaţiilor, statele membre se conformează obligaţiilor care le revin în temeiul legislaţiei europene înainte de sesizarea Curţii.

Totuşi, în cazul specific al statelor membre care nu au pus în aplicare directivele în termenul convenit de către Consiliul Uniunii Europene şi Parlamentul European, Comisia poate cere Curţii să sancţioneze financiar statul membru în momentul în care se pronunţă pentru prima dată în cauză. Sancţiunile financiare asupra statului membru se aplică în funcţie de durata şi de gravitatea încălcării, precum şi în funcţie de dimensiunea statului membru, pe baza a două elemente: o sumă forfetară, stabilită în raport cu intervalul de timp derulat de la pronunţarea primei hotărâri, respectiv o amendă zilnică, calculată de la data celei de-a doua hotărâri, până când statul membru încetează încălcarea.