În prezent, salariul minim brut pe economie este de 4.325 de lei, ceea ce înseamnă că datoriile totale trebuie să fie de cel puțin 43.250 de lei pentru a își putea declara insolvența personală, nu de aproape 65.000 de lei, cum se întâmplă în prezent. Cealaltă mare modificare, așa cum spunem, este că locuința proprietate personală nu va mai putea face obiectul executării silite. În plus, cei care obțion venituri din firme își vor putea declara, la rândul lor, insolvența personală. De asemenea, vor fi încurajate înțelegerile pengru plata eșalonată a datoriilor, în detrimentul executării bunurilor, uneori la nici o treime din valoare.
AICI puteți vedea cum se poate accesa procedura de declarare a insolvenței persoanelor fizice
Mai jos, redăm principalele modificări propuse:
Proiectul de ordonanță de urgență include în categoria bunurilor neurmăribile și a locuintei familiei, dacă aceasta nu depășește standardele minime impuse de Legea locuinței nr. 114/1996 și este singurul bun imobil pe care îl deține debitorul și familia sa și în care poate locui. Deposedarea debitorului și a familiei sale de locuință, determină în general ca acesta să se integreze mult mai greu în mediul social, fiind afectate inclusiv posibilitățile de trai și de educație ale copiilor săi. O astfel de protecție socială este o componentă absolut necesară în funcționarea oricărei societăți deoarece garantează posibilitatea cetățenilor de a nu fi excluși și/sau marginalizați social, de a beneficia de un trai decent, de a fi productivi și de a avea resursele financiare necesare pentru plata impozitelor și implicit de a nu deveni asistați social sau o povară pentru comunitatea în care trăiesc.
O astfel de reglementare există și este aplicabilă în domeniul insolvenței din Franța, a cărei lege este similară celei naționale.
Proiectul de ordonanță de urgență modifică valoarea-prag impusă de lege pentru intrarea în procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor și în procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active stabilind ca aceasta să fie de 10 salarii minime brute pe economie.
Această modificare era necesară deoarece din anul 2015 când legea a fost promulgată și până în prezent salariul minim pe economie s-a apreciat iar valoarea-prag a crescut astfel încât mulți debitori care în urmă cu câțiva ani de zile puteau intra de procedura de insolvență nu mai pot beneficia de aceasta în anul curent.
În plus, având în vedere că salariul minim pe economie se va aprecia constant în anii ce urmează cuantumul prevăzut pentru valoarea-prag de 10 salarii minime brute pe economie va facilita accesul la procedură a cât mai multor debitori și pe viitor.
Proiectul de ordonanță de urgență abrogă prevederile care interzic debitorilor accesul la procedura de insolvență dacă au obligatii care rezultă din exploatarea de către aceștia a unei întreprinderi, în sensul art. 3 din Codul civil.
Această modificare este impusă de obligația de a aplica prevederile art. 24 din Directiva (UE) 2019/1023 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019, și pentru debitorii ale căror datorii rezultate din atragerea răspunderii patrimoniale față de activitatea desfășurată în cadrul unor persoane juridice sau ca urmare a garantării unor împrumuturi pentru persoane juridice, nu au fost introduse în procedura de insolvență în care s-au găsit acele persoane juridice și în urma căreia au fost radiate, și care nu au în prezent niciun mijloc legal pentru a se putea descărca de datoriile care îi împovărează.
Proiectul de ordonanță de urgență modifică prevederile privind obligația comisiei de insolvență de a solicita informații relevante despre patrimoniul debitorului oricărei instituţii publice sau autorităţi publice competente precum şi oricărei persoane fizice ori juridice indicând această obligație mult mai clar astfel încât să fie evitate interpretările prin care s-ar putea invoca relativitatea acesteia și asigurând inclusiv posibilitatea de a solicita informații despre patrimoniul debitorului și acelor persoane fizice ori juridice care dețin astfel de date dar care nu se înscriu în categoria indicată de legiuitor în forma actuală a actului normativ.
Proiectul de ordonanță de urgență abrogă ultima teză a art. 14 alin. (6) din Legea nr. 151/2015 care interzice debitorilor care au bunuri valorificabile, din al căror preţ se poate acoperi în totalitate sau aproape în totalitate datoriile, să beneficieze de procedura de insolvență.
Această abrogare este necesară deoarece Legea trebuie să permită accesul la procedura de insolvență tuturor categoriilor de debitori în mod nediscriminatoriu.
Faptul că debitorul are bunuri din a căror vânzare se poate acoperi în totalitate cuantumul datoriilor nu ar trebui să fie un criteriu pe baza căruia să-i fie interzis accesul la procedura de insolvență deoarece este posibil ca acesta să aibe veniturile necesare suficiente pentru a-și achita integral sau aproape integral datoriile și a-și salva astfel proprietățile de la vânzare.
Această abrogare previne prejudicierea debitorului care are capacitate de plată pe baza veniturilor sale și respectă totodată inclusiv dreptul creditorului de a-și recupera creanța.
Proiectul de ordonanță de urgență abrogă prevederile art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 151/2015 care impun desemnarea în calitate de administrator a executorului judecătoresc care instrumentează executarea silită împotriva debitorului dacă acesta este înscris în Lista administratorilor procedurii pentru a evita dificultățile de colaborare care pot apare între debitor și executorul judecătoresc care deține calitatea de administrator de procedură.
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 151/2015 prin art. 39 alin. (1) prevăd achitarea lunară a onorariului administratorului de procedură.
Având în vedere această obligație se impune completarea textului de lege prin introducerea obligației pentru administratorul de procedură de a întocmi rapoarte de activitate lunare care să să prezinte și să probeze activitatea desfășurată și să justifice încasarea onorariului său.
Deoarece prevederile Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice nu indică clar obligația administratorului de procedură de a verifica declarațiile de creanță ale creditorilor se impune completarea textului de lege în acest sens astfel încât tabelul preliminar de creanțe să fie realizat cu luarea în considerare a tuturor creanțelor, inclusiv a celor sub condiție, și a sumelor achitate de către debitor, codebitor sau terții garanți.
Deoarece prevederile Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice nu impun administratorului procedurii obligația verificării declarațiilor de creanță ale creditorilor și acest fapt poate prejudicia debitorul care poate fi pus într-o situație nefavorabilă de plată se impune modificarea textului de lege astfel încât tabelul preliminar de creanțe să fie realizat cu luarea în considerare a tuturor creanțelor, inclusiv a celor sub condiție, și a sumelor achitate de către debitor, codebitor sau terții garanți.
Deoarece în cadrul art. 23 alin. (3) din Legea nr. 151/2015 nu este menționată precizează includerea în tabelul preliminar și a creanțelor sub condiție sau în litigiu conform definiției prevăzută de art. 3 pct. 22 din același act normativ se impune completarea textului de lege cu prevedere în acest sens.
Deoarece prevederile Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice nu impun creditorilor obligația de a raporta administratorului de procedură orice sumă încasată pentru achitarea creanței/creanțelor sale astfel încât administratorul să poată stabili distribuția corectă a plăților efectuate de către debitor în cadrul procedurii de insolvență inclusiv către creditorii sub condiție precum codebitorii și terții garanți care au plătit pentru acesta și diminuarea corespunzătoare a sumelor care vor fi transferate celorlalți creditori în măsura îndestulării lor, se impune completarea în acest sens a textului de lege.
– art. 25 alin. (2) lit. f: ”cota de acoperire a creanţelor prin planul de rambursare, care trebuie să fie cel puțin egală cu cota de acoperire ce ar putea fi obţinută de creditori în procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active.”,
– art. 32 alin. (3) lit. e: ”cota de acoperire a creanţelor este cel puțin egală celei ce ar putea fi obţinută de creditori în procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active”
Proiectul de ordonanță de urgență modifică prevederile privind cota de acoperire a creanțelor în cadrul procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor în sensul stabilirii acesteia la o valoare cel puțin egală cu cota de acoperire ce ar putea fi obţinută de creditori în procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active.
Această modificare se impune pentru a nu realiza o discriminare față de debitorii care au în proprietate bunuri respectându-le dreptul de a beneficia de posibilitatea negocierii datoriilor lor cu creditorii și implicit de a avea acces la procedura de insolvență.
Proiectul de ordonanță de urgență completează prevederile privind atribuțiile comisiei de insolvență la nivel central în sensul impunerii obligației către aceasta de a solicita înlocuirea membrilor structurii sale descentralizate în teritoriu, conducătorilor instituţiilor care i-au desemnat ca reprezentanți, în cazul în care nu-și îndeplinesc atribuțiile prevăzute de lege.
Această completare era necesară deoarece în actul normativ nu sunt prevăzute niciun fel de sancțiuni pentru comisia de insolvență dacă nu-și îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege.
– art. 43 alin. (7): ”În cazurile prevăzute la alin. (5) şi (6), debitorul nu beneficiază de eliberarea de datorii reziduale prevăzută la art. 71 şi este ţinut să acopere creanţele cuprinse în tabelul de creanţe, în integralitatea lor, inclusiv dobânzile şi penalităţile care ar fi curs dacă nu ar fi operat suspendarea prevăzută la art. 34 alin. (3), din care se scad sumele achitate.”,
– art. 48 alin. (1): ”Instanţa, analizând cererea introdusă potrivit art. 46, dacă constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) şi art. 3 pct. 12, iar debitorul nu se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 4 alin. (3) şi (4), pronunţă o sentinţă de deschidere a procedurii de insolvenţă prin lichidare de active şi desemnează un lichidator, stabilindu-i şi onorariul.”
Proiectul de ordonanță de urgență modifică prevederile art. 43 alin. (7) și art. 48 alin. (1) din Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice în care au fost identificate erori materiale privind menționarea greșită a numerelor de ordine ale aliniatelor altor articole din cadrul aceluiași act normativ.
Proiectul de ordonanță de urgență completează prevederile care impun comisiei de insolvență să dispună efectuarea de plăți către creditorii titulari de creanţe anterioare depunerii cererii debitorului de aplicare a procedurii simplificate de insolvenţă în cazul în care apar modificări semnificative ale valorii veniturilor sau ale structurii activului acestuia, cu precizarea obligației de a sesiza instanța competentă care a admis intrarea în procedură, în vederea dispunerii măsurilor necesare pentru valorificarea bunurilor și efectuarea plăților către creditori.
Această completare este absolut necesară deoarece valorificarea bunurilor nu se poate realiza în cadrul procedurii de insolvență decât în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, prin licitație publică, și nu poate fi dispusă decât de către o instanță de judecată.
Proiectul de ordonanță de urgență completează prevederile care impun comisiei de insolvență în cazul decesului debitorului după deschiderea procedurii de insolvență să solicite camerei notarilor publici în a cărei circumscripţie a avut ultimul domiciliu defunctul, să identifice succesibili cunoscuți, cu posibilitatea ca în cazul neidentificării niciunui succesibil să închidă procedura de insolvență.
– art. 87 alin. (2): ”Fapta persoanei fizice sau juridice care refuză eliberarea unui act necesar pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă ori a altor înscrisuri solicitate în procedura de insolvenţă de către comisia de insolvență sau de administratorul procedurii se sancţionează cu amendă de 10.000 lei pentru persoanele fizice și 100.000 lei pentru persoanele juridice. Constatarea refuzului și aplicarea amenzii se realizează prin decizie de către comisia de insolvență la nivel teritorial care este adusă la cunoștința persoanelor amendate și organului fiscal competent.”,
– art. 871:”(1) Operatorii economici care desfășoară activități de creditare a persoanelor fizice, au obligaţia de a-i informa pe consumatorii ce au calitatea de debitori cu privire la posibilitatea acestora de a beneficia de prevederile Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice putând contacta, în acest sens, pentru consiliere și sprijin Direcția de Insolvență a persoanelor Fizice din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.
(2) Operatorii economici care desfășoară activități de creditare a persoanelor fizice sunt obligați ca în prima notificare pe care o transmit consumatorului ce are calitatea de debitor, după împlinirea unui termen de 90 de zile de întârziere la plată, să includă următorul text, cu o mărime a fontului de 12, Bold: ”Având în vedere că înregistrați întârziere la plata ratelor mai mari de 90 de zile în măsura în care întâmpinați dificultăți financiare, vă informăm că puteți apela la Direcția de Insolvență a Persoanelor Fizice din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, e-mail [email protected], pentru a beneficia de consiliere cu privire la o eventuală inițiere a procedurii de insolvență personală, conform prevederilor Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice. Mai multe informații găsiți pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, www.anpc.ro, secțiunea DIRECȚII ANPC-INSOLVENȚĂ PF.”
Proiectul de ordonanță de urgență modifică prevederile care impun sancționarea oricăror persoane fizice sau juridice, publice ori private, care refuză să elibereze dovezi privind veniturile, activele ori datoriile debitorului, condiționând eliberarea înscrisurilor de achitarea unei datorii către acestea, în sensul acordării de sancțiuni inclusiv față de refuzul nemotivat și majorării cuantumului amenzii.
Această modificare era necesară deoarece în actul normativ nu era prevăzută nicio sancțiune pentru persoanele fizice sau juridice, inclusiv instituțiile statului, care refuză să elibereze dovezi la veniturile, activele ori datoriile debitorului fără a condiționa eliberarea înscrisurilor de achitarea unei datorii către acestea și niciun alt mijloc de a le determina să se conformeze cererii comisiei de insolvență, debitorului, administratorului procedurii sau lichidatorului.
De asemenea, apreciem că este oportun în sprijinirea accesului cât mai facil al debitorilor la procedurile de insolvență ca toți operatorii economici care desfășoară activități de creditare să-i informeze pe aceștia, dacă înregistrează întârzieri la plata ratelor, în legătură cu posibilitatea de a beneficia de prevederile Legii nr. 151/2015.