De la Detroit la Shenzhen. Cum își mută economia mondială capitalele industriei

Adaugă-ne ca sursă preferată

Economia mondială nu se dezvoltă uniform. Ea își construiește propriile capitale. Pentru câteva decenii, uneori pentru un secol, anumite orașe concentrează investiții, competențe, cercetare și forță de muncă într-un asemenea grad încât par imposibil de înlocuit. Dar istoria economică are un ritm diferit de cel al memoriei colective. Exact atunci când un avantaj pare definitiv, încep să apară tehnologiile care îl pun sub semnul întrebării.

Marile orașe industriale nu dispar peste noapte. Își pierd însă treptat monopolul asupra viitorului.

Detroit și sfârșitul monopolului automobilului

În prima jumătate a secolului trecut, Detroit era mai mult decât un oraș. Era locul unde se fabrica viitorul. Benzile de asamblare perfecționate de Henry Ford au schimbat nu doar industria automobilului, ci și modul în care funcționa producția de masă în întreaga lume.

Aici s-a născut o parte din clasa de mijloc americană, iar automobilele produse de Ford, General Motors și Chrysler au redefinit mobilitatea unei întregi civilizații.

Succesul părea imposibil de contestat. Numai că industria auto nu avea să rămână americană pentru totdeauna. Japonia, apoi Coreea de Sud și, mai recent, China au mutat centrul de greutate al competiției. Detroit există și astăzi, dar nu mai reprezintă singur inima automobilului mondial.

Chicago. Când un oraș producea de toate

Dacă Detroit a devenit sinonim cu automobilul, Chicago a ajuns să simbolizeze însăși ascensiunea Americii industriale. Aici se întâlneau căile ferate care legau estul de vest, aici funcționau unele dintre cele mai mari abatoare și piețe de cereale din lume, iar zgârie-norii orașului anunțau începutul unei noi ere urbane. Pentru milioane de imigranți, Chicago era poarta către prosperitate, un oraș în care se produceau bunuri, se stabileau prețuri și se construia viitorul.

Orașul și-a construit însă o celebritate care depășea economia. În timpul Prohibiției, numele lui Al Capone a devenit aproape inseparabil de Chicago. Gangsterii, jazzul, whisky-ul de contrabandă și automobilele negre au intrat în aceeași mitologie americană, iar cinematografia a făcut-o celebră în întreaga lume. Dar dincolo de această imagine exista un alt Chicago: orașul uzinelor, al marilor companii și al inovației industriale.

Există un detaliu care spune poate mai mult despre globalizare decât multe statistici. În timp ce milioane de oameni urmăresc în aceste zile meciurile de la Wimbledon, puțini se mai gândesc că Wilson, unul dintre cele mai cunoscute nume din tenis, și-a construit reputația fabricând rachete în Chicago. Modelele emblematice ale gamei Pro Staff, precum legendarul Pro Staff 6.0, folosit de Pete Sampras și, în versiuni ulterioare, de Roger Federer, au fost produse inițial aici, apoi în Saint Vincent and the Grenadines, în Caraibe, înainte ca producția să se mute în Taiwan și ulterior în China. Marca a rămas aceeași, campionii au continuat să ridice trofee cu rachete Wilson, însă geografia producției s-a schimbat complet.

Dar Chicago nu și-a pierdut importanța economică. Ea doar s-a mutat din fabrici în piețe. Dacă odinioară orașul producea mărfuri, astăzi produce în mare măsură prețuri. Chicago Board of Trade, fondată în 1848, și Chicago Mercantile Exchange, înființată în 1898, sunt astăzi printre cele mai influente burse de mărfuri și instrumente financiare din lume. De la grâu, porumb și soia până la petrol, dobânzi, valute și contracte futures, o parte din pulsul economiei mondiale continuă să treacă prin Chicago. Este una dintre cele mai spectaculoase transformări economice ale ultimului secol: un oraș care și-a redus rolul de mare producător industrial a rămas unul dintre locurile unde se stabilesc prețurile după care funcționează piețele globale.

Poate că aceasta este adevărata lecție a Chicago. Globalizarea nu mută doar fabricile, ci și avantajele competitive. În urmă cu un secol, America exporta automobile din Detroit, utilaje din Pittsburgh și rachete de tenis din Chicago. Astăzi, multe dintre aceleași mărci continuă să domine piețele mondiale, însă produsele sunt fabricate la mii de kilometri distanță. Numele au rămas. Harta industriei s-a schimbat.

Pittsburgh. Când oțelul nu mai este suficient

Dacă Detroit a construit automobile, Pittsburgh a construit infrastructura Americii. Poduri, căi ferate, zgârie-nori și uzine au folosit oțelul produs aici.

Puțini își imaginau că furnalele se vor opri vreodată.

Când concurența externă și schimbările tehnologice au redus industria siderurgică, orașul a ales un drum diferit. Universitățile, spitalele și cercetarea au devenit noua bază economică. Nu aceeași industrie a salvat Pittsburgh, ci capacitatea de a construi una nouă.

Essen. Orașul în care s-a forjat Germania industrială

Dacă Detroit a fost capitala automobilului, Essen a fost capitala oțelului european. Aici și-au construit imperiile două dintre cele mai importante familii industriale ale Germaniei: Krupp și Thyssen. Numele lor au devenit sinonime cu siderurgia, locomotivele, șinele de cale ferată, utilajele și industria grea care au alimentat ascensiunea economică a Germaniei în secolele al XIX-lea și al XX-lea.

Timp de generații, Essen a reprezentat unul dintre cele mai puternice centre industriale ale lumii. Uzinele Krupp produceau de toate, de la oțel și locomotive până la tunuri navale, în timp ce grupul Thyssen devenea unul dintre coloșii siderurgiei germane. În jurul lor s-a dezvoltat întregul bazin Ruhr, poate cea mai impresionantă concentrare de industrie grea din Europa.

Astăzi, multe dintre furnalele care au făcut celebră regiunea au devenit patrimoniu industrial, iar vechile combinate au fost transformate în muzee, galerii și spații culturale. În același timp, moștenirea celor două imperii continuă prin Thyssenkrupp, compania rezultată din fuziunea dintre Krupp și Thyssen, unul dintre cele mai cunoscute grupuri industriale europene.

Essen demonstrează că marile capitale economice nu dispar odată cu industria care le-a consacrat. Ele își schimbă rolul. Din locuri unde se turna oțel au devenit locuri unde se conservă memoria unei revoluții industriale care a schimbat lumea.

Torino și lecția globalizării

Timp de decenii, Torino nu a fost doar orașul FIAT. A fost capitala industriei auto italiene. Aici au luat naștere Lancia și Abarth, iar studiouri de design precum Pininfarina, Bertone și Italdesign au desenat unele dintre cele mai frumoase automobile din lume. Dacă Detroit a perfecționat producția de masă, Torino a demonstrat că automobilul poate deveni și un obiect al eleganței, al stilului și al identității naționale.

Orașul a atras sute de mii de muncitori și a devenit motorul industrial al Italiei postbelice. În jurul uzinelor s-a dezvoltat un întreg ecosistem de furnizori, ingineri, carosieri și designeri care au făcut din Torino unul dintre cele mai importante centre auto ale lumii.

Globalizarea a schimbat însă această geografie. Producția s-a dispersat către zeci de alte regiuni, iar constructorii italieni au devenit parte din grupuri multinaționale. Torino nu și-a abandonat industria auto. A înțeles însă că aceasta nu mai poate reprezenta singură întreaga economie a orașului. Designul, cercetarea, ingineria și tehnologiile avansate au început să completeze ceea ce odinioară era dominat exclusiv de fabrici.

Poate că aceasta este adevărata lecție a Torino: într-o economie globală, avantajul competitiv nu mai înseamnă doar să produci mai mult, ci să continui să creezi idei, tehnologii și design chiar și atunci când o parte din producție pleacă în altă parte.

Wolfsburg și întrebările erei electrice

Puține comunități depind atât de mult de un singur constructor precum Wolfsburg depinde de Volkswagen. Orașul a fost construit practic în jurul uzinelor companiei, iar timp de generații succesul Volkswagen a însemnat prosperitatea întregii comunități.

Timp de zeci de ani, formula a funcționat impecabil. Volkswagen a devenit unul dintre cei mai mari constructori auto din lume, iar automobilele sale au fost sinonime cu fiabilitatea și ingineria germană. Însă scandalul Dieselgate din 2015 a demonstrat că nici măcar un gigant industrial nu este imun la propriile greșeli. Costurile financiare și reputaționale au fost uriașe, iar compania a fost obligată să accelereze una dintre cele mai ample transformări din istoria sa.

Astăzi însă, provocările sunt și mai complexe. Electrificarea, digitalizarea și ascensiunea constructorilor chinezi schimbă regulile competiției. Nu mai este vorba doar despre motoare electrice. Automobilul începe să semene tot mai mult cu un computer pe roți, iar avantajele mecanice care au consacrat industria germană trebuie completate de software, baterii, inteligență artificială și actualizări digitale permanente.

În același timp, una dintre cele mai importante piețe ale Volkswagen, China, nu mai este doar locul unde compania vinde milioane de automobile. A devenit și locul din care vin unii dintre cei mai puternici concurenți ai săi. Constructori precum BYD, Geely și Xiaomi demonstrează că viitorul automobilului se va decide tot mai mult în competiția dintre ecosistemele tehnologice și nu doar dintre uzine.

Poate că aceasta este adevărata provocare pentru Wolfsburg. Nu să producă mai multe automobile, ci să demonstreze că un oraș construit în jurul unei revoluții industriale poate rămâne relevant și în următoarea.

Stuttgart. Când excelența trebuie reinventată

Dacă Wolfsburg înseamnă Volkswagen, Stuttgart este orașul în care s-a născut automobilul modern. Aici au pus bazele industriei auto Karl Benz și Gottlieb Daimler, iar Mercedes-Benz și Porsche au transformat regiunea într-un simbol mondial al ingineriei de precizie, al performanței și al automobilului premium.

Timp de peste un secol, superioritatea tehnologică germană a părut de necontestat. Automobilele produse la Stuttgart au devenit etalonul calității, iar întreaga regiune s-a dezvoltat în jurul unui ecosistem format din constructori, furnizori, institute de cercetare și universități.

Însă chiar și în segmentul premium apar competitori noi. Constructorii chinezi nu mai concurează doar prin prețuri, ci și prin tehnologie, autonomie, software și viteză de inovare. Într-o lume în care bateria, sistemul de operare și inteligența artificială devin la fel de importante precum motorul sau șasiul, avantajele istorice ale industriei germane nu mai sunt suficiente.

Stuttgart rămâne unul dintre cele mai puternice centre industriale ale Europei. Dar, la fel ca Wolfsburg, orașul descoperă că excelența nu este o destinație, ci un proces continuu. În economia secolului XXI, chiar și pionierii trebuie să demonstreze, generație după generație, că pot reinventa tehnologia care i-a făcut celebri.

Nagoya și transformarea modelului japonez

Pentru Japonia, Nagoya înseamnă înainte de toate Toyota. În jurul orașului s-a construit unul dintre cele mai eficiente ecosisteme industriale din lume, bazat pe producția just-in-time, pe filosofia kaizen și pe o rețea impresionantă de furnizori care a devenit model pentru fabricile de pe toate continentele.

Dar succesul Japoniei nu s-a limitat niciodată la Toyota. Honda, Nissan, Mazda, Suzuki, Subaru, Mitsubishi și Isuzu au transformat automobilul japonez într-un reper al fiabilității și eficienței. În același timp, Honda, Yamaha, Suzuki și Kawasaki au dominat piața mondială a motocicletelor, iar Sony, Panasonic, Sharp, Toshiba, Hitachi, JVC, Akai, Sanyo, NEC, Fujitsu, Casio, Seiko, Canon, Nikon, Fujifilm, Epson și Ricoh au făcut din eticheta „Made in Japan” un simbol mondial al calității. Pentru milioane de oameni, Japonia însemna televizoare color, radiocasetofoane, magnetofoane, sisteme hi-fi, camere video, aparate foto, ceasuri și calculatoare care stabileau standardele tehnologiei mondiale.

Timp de mai bine de trei decenii, puține țări au influențat atât de profund viața de zi cu zi a consumatorilor. Automobilul din fața casei, motocicleta din garaj, televizorul din sufragerie, casetofonul, camera foto și chiar ceasul de la mână purtau foarte adesea aceeași inscripție: Made in Japan.

Astăzi însă, inclusiv modelul japonez traversează o perioadă de transformare. Electrificarea, software-ul și ascensiunea constructorilor chinezi modifică echilibrul industriei auto mondiale. Nissan, unul dintre pionierii automobilului electric prin modelul Leaf, traversează una dintre cele mai dificile perioade din existența sa, iar mulți analiști privesc retrospectiv către perioada în care Carlos Ghosn conducea alianța Renault–Nissan–Mitsubishi ca spre ultima etapă în care compania avea o strategie globală coerentă și o poziție mult mai puternică pe piață. În același timp, o parte dintre marile nume ale electronicii japoneze au fost depășite de concurenți din Coreea de Sud, Taiwan și China, într-o nouă schimbare a geografiei industriale mondiale.

Nu asistăm la sfârșitul industriei japoneze. Toyota rămâne unul dintre cei mai mari constructori auto din lume, iar companiile nipone continuă să domine numeroase domenii, de la robotică și echipamente industriale până la componente electronice și materiale avansate. Dar economia mondială nu elimină vechile capitale industriale. Le obligă însă să demonstreze, generație după generație, că pot rămâne în frunte într-o competiție în care schimbarea tehnologică este mai rapidă decât oricând.

Houston. Capitala energiei care învață o nouă limbă

Dacă Detroit a fost capitala automobilului, Houston a devenit capitala petrolului. Aici s-au concentrat marile companii energetice, serviciile petroliere, institutele de cercetare și o parte importantă din expertiza mondială în domeniul hidrocarburilor. Timp de decenii, orașul a prosperat odată cu fiecare creștere a cererii globale de energie.

Dar Houston nu înseamnă doar petrol. Pentru milioane de oameni, numele orașului evocă imediat una dintre cele mai celebre replici din istoria explorării spațiale: „Houston, we’ve had a problem”, transmisă în timpul misiunii Apollo 13 către Centrul de Control al Misiunii de la Houston. De aici au fost coordonate zborurile programului Apollo, în timp ce rachetele Saturn V care au dus oamenii pe Lună au fost dezvoltate sub conducerea inginerului germano-american Wernher von Braun la Centrul Spațial Marshall din Huntsville. Împreună, Houston și Huntsville au devenit simbolurile unei epoci în care Statele Unite priveau simultan spre adâncurile Pământului, în căutarea energiei, și spre spațiu, în căutarea viitorului.

Astăzi, petrolul continuă să fie important. Diferența este că nici măcar Houston nu mai vorbește exclusiv despre hidrocarburi. Hidrogenul, captarea și stocarea carbonului, combustibilii alternativi și noile tehnologii energetice ocupă un loc tot mai important în strategiile companiilor locale. Marile grupuri petroliere investesc tot mai mult în soluții care încearcă să împace securitatea energetică cu obiectivele climatice.

Orașul nu își abandonează trecutul. Îl folosește pentru a rămâne relevant într-o lume care începe să consume energia diferit. Poate că acesta este și marele avantaj al Houstonului: experiența acumulată într-una dintre cele mai sofisticate industrii din lume poate deveni fundația următoarei revoluții energetice, așa cum experiența acumulată în explorarea spațiului continuă să inspire noile generații de ingineri și cercetători.

Baku și orașul care a trăit mai multe epoci

Mult înainte ca Orientul Mijlociu să domine piața mondială a petrolului, Baku era unul dintre cele mai importante centre energetice ale lumii.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, familii precum Nobel și Rothschild investeau aici, iar orașul devenea unul dintre laboratoarele capitalismului modern. Petrolul din jurul Mării Caspice alimenta dezvoltarea industrială a Europei și transforma Baku într-un nume cunoscut pe marile piețe financiare. La începutul secolului XX, regiunea producea o parte semnificativă din petrolul extras la nivel mondial, iar averile create aici rivalizau cu cele din marile capitale europene.

Baku a fost însă mai mult decât un oraș al sondelor și rafinăriilor. A fost un loc în care s-au întâlnit ingineri, antreprenori, bancheri și oameni de cultură veniți din întregul Imperiu Rus. Tot aici s-a născut Garry Kasparov, campionul mondial de șah care avea să devină unul dintre cei mai mari jucători din istorie, într-un oraș în care energia și inteligența au coexistat într-un mod surprinzător.

Orașul a traversat Imperiul Țarist, Uniunea Sovietică și independența Azerbaidjanului fără să-și piardă complet rolul energetic. Astăzi, vechile instalații petroliere coexistă cu zgârie-nori, bulevarde moderne și noi proiecte dedicate petrolului, gazelor naturale și energiei. Baku pare să trăiască simultan în mai multe epoci: cea a marilor petroliști ai secolului al XIX-lea, cea sovietică și cea a economiei globale din secolul XXI.

Puține locuri arată mai clar că economia nu șterge trecutul. Îl suprapune.

Ploiești și locul României pe harta energiei

Puțini români realizează cât de important a fost cândva Ploieștiul pentru economia europeană.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în prima parte a secolului XX, petrolul extras și rafinat aici a făcut din România unul dintre pionierii industriei petroliere mondiale. Rafinăriile, conductele și expertiza tehnică au atras capital și specialiști din numeroase țări. România devenise un adevărat laborator al capitalismului internațional, unde Royal Dutch Shell, Anglo-Persian Oil, Standard Oil, AGIP, Compagnie Financière Belge de Pétroles și numeroase alte grupuri își disputau concesiuni, sonde și rafinării. Pentru investitorii vremii, Ploieștiul era ceea ce avea să devină mai târziu Houston pentru petrolul american sau Baku pentru regiunea Mării Caspice.

Importanța industriei petroliere românești era atât de mare încât unele dintre cele mai importante companii ale epocii – Astra Română, Steaua Română, Concordia, Petrol Block și Creditul Minier – erau listate la Bursa din București, iar capitalul britanic, anglo-olandez, francez, belgian, american și românesc concurau într-una dintre cele mai dinamice piețe energetice ale Europei. În puține domenii România interbelică era atât de conectată la economia mondială precum în petrol.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, câmpurile petroliere și rafinăriile de la Ploiești au devenit atât de importante încât s-au aflat printre principalele obiective strategice ale conflictului. Petrolul românesc alimenta mașina de război germană, iar bombardamentele aliate din 1943 au demonstrat cât de mult putea influența destinul Europei un singur oraș. Puține localități românești au avut o asemenea importanță economică și militară.

Astăzi, imaginea este aproape opusă. Multe dintre marile nume ale petrolului mondial care investeau odinioară în România au dispărut de pe piața locală, iar Ploieștiul nu mai reprezintă centrul de gravitație al industriei petroliere europene. Moștenirea tehnică, experiența acumulată și tradiția industrială există însă în continuare.

Poate că adevărata întrebare nu este dacă petrolul va dispărea, ci dacă România va reuși să transforme prestigiul și competențele acumulate într-un avantaj competitiv într-o economie în care energia își schimbă rapid formele, dar nu și importanța.

Eindhoven și dovada că reinventarea este posibilă

Există și exemple optimiste.

Pentru mult timp, Eindhoven a fost identificat aproape exclusiv cu Philips. De aici au plecat în lume becuri, radiouri, televizoare, casetofoane, aparatură medicală și numeroase inovații care au făcut din compania olandeză unul dintre simbolurile industriei electronice europene. Mii de locuri de muncă, cercetare și producție depindeau de un singur gigant industrial, iar orașul și compania păreau inseparabile.

Pe măsură ce Philips și-a schimbat structura și și-a mutat o parte din activități, Eindhoven a evitat capcana dependenței de un singur angajator. Universitățile, institutele de cercetare, High Tech Campus Eindhoven și numeroase companii inovatoare au creat un nou ecosistem industrial bazat pe colaborarea dintre industrie, cercetare și antreprenoriat.

Astăzi, Eindhoven este unul dintre centrele europene ale semiconductorilor, fotonicii și tehnologiilor de înaltă precizie.

Aici își are sediul ASML, compania ale cărei echipamente de litografie sunt indispensabile pentru fabricarea celor mai avansate microcipuri din lume. Fără tehnologia dezvoltată la Eindhoven, giganți precum TSMC, Samsung sau Intel ar întâmpina dificultăți majore în producția celor mai performante procesoare.

Poate că nimic nu simbolizează mai bine legătura dintre oraș și industrie decât PSV Eindhoven. Clubul s-a născut în 1913 sub numele Philips Sport Vereniging, echipa angajaților Philips, și continuă să poarte în nume memoria companiei care a construit orașul. Chiar și atunci când economia s-a reinventat, identitatea Eindhovenului a rămas aceeași.

Poate că acesta este cel mai bun exemplu al modului în care un oraș își poate reinventa destinul. Eindhoven nu a încercat să înlocuiască Philips cu un alt gigant industrial. A construit un întreg ecosistem al inovării. În economia secolului XXI, acesta poate fi un avantaj chiar mai valoros decât succesul unei singure companii.

Toulouse și industria care privește spre cer

Nu toate marile capitale economice au fost construite în jurul automobilului sau al petrolului.

Toulouse a devenit sinonim cu industria aeronautică și spațială europeană. Aici se află Airbus, unul dintre cei doi mari constructori de avioane comerciale ai lumii, alături de o vastă rețea de furnizori, centre de cercetare și universități care au transformat orașul francez într-unul dintre cele mai importante noduri aerospațiale ale planetei.

Tot de aici trece o parte importantă din istoria aviației europene. Programul Concorde, rachetele Ariane, sateliții de telecomunicații și sistemul european de navigație Galileo poartă, într-o măsură mai mare sau mai mică, amprenta ecosistemului industrial și tehnologic construit în jurul Toulouseului. În puține locuri din lume cercetarea, ingineria și producția sunt atât de strâns legate.

Specializarea aduce însă și vulnerabilități. Pandemia de COVID-19 a demonstrat cât de rapid poate fi afectată o economie locală atunci când transportul aerian încetinește, comenzile de aeronave sunt amânate, iar întreaga industrie intră într-o perioadă de incertitudine.

Toulouse demonstrează că nici măcar cele mai performante clustere industriale nu își pot permite să rămână pe loc. Într-o lume în care competiția se mută către aviația cu emisii reduse, combustibili sustenabili, digitalizare și explorare spațială, inovarea continuă devine la fel de importantă precum tradiția. Chiar și atunci când privești spre cer, viitorul trebuie construit zi de zi.

Shenzhen și noua geografie a puterii economice

În urmă cu doar câteva decenii, Shenzhen era un oraș de pescari aflat la granița cu Hong Kongul britanic.

Astăzi produce electronice, dezvoltă software, proiectează cipuri, construiește automobile electrice și găzduiește unele dintre cele mai inovatoare companii tehnologice din lume. Aici își au sediul companii precum BYD, Huawei, Tencent și DJI, transformând orașul într-unul dintre cele mai puternice ecosisteme industriale și tehnologice ale secolului XXI.
Dacă Detroit simboliza revoluția producției de masă, Shenzhen simbolizează economia vitezei. Produsele sunt concepute, testate și lansate pe piață într-un ritm pe care vechile centre industriale îl privesc cu dificultate.

Ascensiunea orașului arată că avantajele competitive nu dispar. Ele se mută.

Capitalele economice nu sunt permanente

Istoria economiei mondiale poate fi citită și ca o succesiune de orașe care au concentrat, pentru o vreme, viitorul.

Veneția a dominat comerțul mediteranean. Manchester a devenit simbolul revoluției industriale. Detroit a reprezentat automobilul. Pittsburgh, oțelul. Houston, petrolul. Astăzi, Shenzhen și alte centre asiatice definesc tot mai mult economia digitală și industria tehnologiilor avansate.

Niciuna dintre aceste capitale economice nu a fost eternă. Fiecare a fost produsul unei tehnologii, al unei piețe și al unei epoci.

Poate că aceasta este cea mai importantă lecție pentru orașele lumii, inclusiv pentru cele din România. Prosperitatea nu este o stare care se conservă automat. Ea trebuie recreată de fiecare generație. Fabricile care au adus bogăția pot deveni muzee, iar industriile considerate de neînlocuit pot fi depășite de inovații care astăzi abia se conturează.
În fond, adevărata bogăție a unui oraș nu este industria care l-a făcut celebru, ci capacitatea oamenilor săi de a construi următoarea industrie înainte ca precedenta să devină doar un capitol de istorie. Tocmai de aceea, marile capitale economice ale lumii nu sunt cele care au refuzat schimbarea, ci cele care au înțeles că viitorul nu aparține niciodată unei singure tehnologii, unei singure companii sau unei singure generații.