Rheinmetall îşi dublează producţia de pulbere explozivă pentru muniţie, în contextul reînarmării Europei

Adaugă-ne ca sursă preferată

Proiectul de extindere, denumit ”Project Firepower”, va transforma complexul industrial din Aschau am Inn, Bavaria, într-una dintre cele mai mari fabrici de pulbere pentru muniţie din Europa, potrivit News.ro.

Creşterea investiţiilor europene în apărare după invazia Rusiei în Ucraina a evidenţiat una dintre cele mai mari vulnerabilităţi ale industriei: lipsa capacităţii de producţie pentru muniţie şi, în special, deficitul de pulbere explozivă necesară încărcăturilor de propulsie.

”Fără pulbere explozivă este imposibil să ne protejăm oamenii, pentru că, în final, ai nevoie de pulbere pentru muniţie. Fără ea, niciun proiectil nu poate fi lansat din ţeavă”, a declarat directorul general al Rheinmetall, Armin Papperger, într-un interviu acordat CNBC.

Blocajul industriei europene

Preţurile pulberii explozive au crescut puternic după ce războiul din Ucraina a redus semnificativ stocurile de muniţie ale statelor occidentale.

Un alt obstacol major a fost aprovizionarea cu nitroceluloză, cunoscută şi sub denumirea de bumbac-pulbere, ingredientul principal utilizat în încărcăturile de propulsie ale muniţiei moderne.

Europa a depins ani la rând de importurile din China de fibre scurte de bumbac (cotton linters), materia primă folosită pentru producerea nitrocelulozei, însă exporturile chineze s-au redus în ultimii ani.

Papperger afirmă însă că Rheinmetall şi-a securizat lanţul de aprovizionare şi deţine în prezent rezerve suficiente pentru aproximativ patru ani de producţie.

Compania dezvoltă, de asemenea, alternative bazate pe celuloză obţinută din lemn, care ar putea reduce dependenţa de fibrele de bumbac.

Capacitatea de producţie se va dubla

După finalizarea extinderii, Rheinmetall intenţionează să îşi majoreze producţia anuală de pulbere explozivă la aproximativ 4.200 de tone metrice până în 2028, adică de peste două ori nivelul actual.

Compania investeşte simultan milioane de euro în modernizarea fabricilor de pulbere din Spania şi Elveţia.

Rheinmetall este unul dintre puţinii producători din lume care controlează întregul lanţ de fabricaţie al muniţiei, de la pulberea de propulsie până la tubul cartuşului şi proiectilul final.

Pulberea produsă în Bavaria va fi utilizată pentru muniţie destinată dronelor, armelor de calibru mic şi mare, tancurilor şi sistemelor de artilerie.

Cererea rămâne foarte ridicată

Rheinmetall a fost unul dintre principalii beneficiari ai programului de reînarmare al Europei, în special datorită cererii uriaşe de muniţie, după ce numeroase state şi-au transferat o parte importantă din stocuri către Ucraina.

În ultimele luni au apărut însă întrebări privind viitorul industriei de apărare, pe fondul dezvoltării accelerate a dronelor şi armelor bazate pe inteligenţă artificială, unii analişti considerând că acestea ar putea reduce importanţa sistemelor clasice de armament greu.

Papperger respinge această idee şi susţine că armatele moderne vor avea nevoie atât de drone şi sisteme autonome, cât şi de tancuri, artilerie şi muniţie convenţională.

”Dronele completează aceste capabilităţi, nu le înlocuiesc. Pentru noi înseamnă chiar mai multe oportunităţi de afaceri, nu mai puţine”, a afirmat directorul Rheinmetall.

Europa încearcă să-şi recapete autonomia militară

Guvernele europene şi-au majorat cheltuielile pentru apărare la cele mai ridicate niveluri de după Războiul Rece, pe fondul perceperii Rusiei drept o ameninţare pe termen lung şi al incertitudinilor privind garanţiile de securitate oferite de Statele Unite.

Potrivit lui Papperger, Europa nu se poate baza nici pe producţia americană de muniţie, deoarece Statele Unite îşi refac propriile stocuri, care s-ar afla la numai 20–30% din nivelurile considerate necesare.

Directorul general estimează că portofoliul de comenzi al Rheinmetall va depăşi 100 de miliarde de euro până la sfârşitul acestui an şi afirmă că societatea are asigurată activitate intensă pentru cel puţin următorul deceniu.

Extinderea uzinei din Bavaria ilustrează astfel faptul că reînarmarea Europei nu mai depinde doar de majorarea bugetelor militare, ci şi de reconstruirea capacităţilor industriale necesare pentru producerea armamentului şi a muniţiei în cantităţile cerute de noul context de securitate.