Premieră. Șoferii vor putea cumpăra RCA de la un nou tip de firmă, cu emitere din afara țării. MGA va putea vinde orice tip de asigurare și va fi autorizat exact ca brokerii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Un proiect de normă care modifică norma ASF 22/2021 privind distribuția în asigurări aduce două noi concepte în piața din România, în încercarea de a o adapta la standardele europene. Una dintre aceste modificări, care vizează introducerea noțiunii de multiagent și care va aduce în timp schimbări ample pentru zecile de mii de lucrători în asigurări,  a fost tratată deja pe larg de Economica.

Citește și: Decizie la ASF. Dispar agenții clasici de asigurări. Ce va apărea în locul lor și cum vom putea cumpăra asigurări direct de la Hidroelectrica, eMAG , Poștă sau PPC

A doua mare schimbare vizează legiferarea în premieră a noțiunii de Agent General de Management (engl. MGA). Această mutare este, așa cum mai scria Economica, importantă pentru dezvoltarea viitoare a pieței și pentru siguranța clienților și păgubiților, în contextul în care România este în vizorul tot mai multor firme care vor să vândă aici fiind autorizate și supravegheate din altă țară. MGA este forma prin care aceste firme activează efectiv pe piața locală, în baza pașaportului european, și era important ca ea să fie legiferată, în condițiile în care, în prezent, ASF nu are instrumente pentru a interveni. Există și un revers al medaliei, în cazul în care se va dovedi că reglementările sunt prea laxe.

Pârghii de intervenție pentru ASF, în caz ca mai apar situații de tip Dallbogg. Reversul medaliei: posibil stimul pentru un val de de firme supravegheate din alte țări

În prezent, pe piața locală activează mai multe firme care se prezintă ca MGA, fără a avea însă acest statut din simplul motiv că nu există legislație. Ele sunt parteneriate între brokeri sau consultanți locali și societăți de asigurări din afara României care cedează firmei partenere de aici aproape toate funcțiile (de la emitere până la gestionarea dosarelor de daună și raportări). Foarte important, riscul, adică obligația de a achita daunele, de a constitui rezerve și de a garanta solvabilitatea rămâne exclusiv la firma de asigurare. Partenerul local beneficiază doar de alocarea unei capacitaăți dinspre asigurător, adică o limită de vânzări cum ar fi, de exemplu, 20 de milioane de euro din prime RCA.

O parte din aceste firme, inclusiv o societate care reprezintă Euroins AG, firma mamă a falimentarei Euroins România, activează în zona asigurărilor pentru companii (în general garanții și polițe cyber), altele sunt active în zona asigurărilor de viață sau a asigurărilor pentru telefoane, de exemplu. Menționăm că zona asigurărilor de garanții este una foarte sensibilă, oferta fiind foarte limitată, deși toate firmele de construcții care lucrează cu structuri de stat sunt obligate să garanteze lucrările și preferă să folosească această formă de garanție. În context, pe piață au apărut multe firme supravegheate din afara țării, nu de către ASF, care vând prin parteneri locali asupra cărora ASF iar nu are nicio formă de control, până nu va exista o legislație a MGA.

O astfel de firmă de tip MGA a activat și în zona RCA, cu Dallbogg, și tocmai  lipsa unei legislații a condus la  imposibilitatea ASF de interveni altfel decât printr-o metodă neortodoxă (interzicerea vânzărilor pe teritoriul României), dar și la un conflict în instanță între Dallbogg (astăzi cu licența ridicată) și firma parteneră prin care vânduse 200.000 de RCA în România.

AICI detalii despre istoricul Dallbogg, care a lăsat în urmă mii de daune neachitate, dar și despre conflictul cu partenerul prin care a vândut RCA în România

Partea bună, așadar, este că, prin reglementare, ASF va putea controla, așa cum vom arăta mai jos, activitatea partenerului local al firmei străine, până la nivel de selecție a oamenilor din conducere. Altfel spus, în caz că apar probleme cu plata daunelor, cum a fost cazul la Dallbogg, ASF le poate vedea, cel puțin teoretic, în timp util și va avea și pârghii de intervenție directă asupra firmei locale.

Pe de altă parte, reglementarea noțiunii de MGA ar putea stimula intrarea și mai multor firme din afara țării. Marea problemă cu aceste societăți de asigurări, de cele mai multe ori firme relativ noi care la rândul lor funcționează în forme de parteneriat cu asigurători sau reasigurători mari, este că, în cazul în care apar probleme cu plata daunelor, păgubiții vor ajunge în final nu la autoritatea din România sau la MGA  ci la firma de asigurări și la autoritatea din țara de origine a firmei emitente, fapt care îngreunează substanțial demersurile.

Noul Agent General de Management va fi, practic, un broker, din perspectiva supravegherii 

Conform normei propuse de ASF, Agentul General de Management va intra în categoria intermediarilor principali, adică a brokerilor. Deși activitățile unui MGA nu sunt similare celor a unui broker, ASF a ales această încadrare pentru a putea duce MGA în zona de autorizare și supraveghere specifică brokerilor, nu altor categorii de intermediari, cu o legislație mai laxă. Altfel spus, MGA va trebui să treacă printr-un proces de autorizare, va trebui să dețină un capital minim impus și să respecte cadrul de guvernanță corporativă, în afară de obligațiile de conformitate, audit și raportare către ASF. Autoritatea va avea, deci, un cuvânt de spus, inclusiv în ceea ce privește numirea conducerii MGA și activitatea curentă a acestuia și va putea desfășura oricând controale.

Redăm, în continuare, condițiile impuse MGA, potrivit proiectului de normă al ASF:

(1) Agentul general de management care deține mandate de la mai mulți asigurători români sau din alte state membre îndeplinește următoarele cerințe:
a) fiecare mandat este deținut în condițiile acordului privind distribuția de produse de asigurare care acoperă aceleași riscuri;
b) elaborează și aplică politici și proceduri privind respectarea interesului clientului prin gestionarea corectă a conflictelor de interes care pot apărea la alegerea unuia dintre produsele de asigurare care acoperă aceleași riscuri;
c) deține o evidență internă distinctă pentru încasarea primelor de asigurare de la clienți pentru fiecare asigurător cu care colaborează.
(2) Agentul general de management poate participa, doar legat de activitatea de distribuție, la activitatea de asigurare a asigurătorului care desfășoară activitate de distribuție de asigurări pe teritoriul României în baza libertății de a presta servicii, în baza mandatului primit de la acesta, în conformitate cu legislaţia europeană referitoare la externalizare.
(3) Agentul general de management notifică A.S.F. cu privire la începerea colaborării cu asigurătorul pe care îl reprezintă, în termen de maximum 5 zile de la data primirii mandatului, precum și cu privire la încetarea sau modificarea acestei colaborări; la solicitarea A.S.F., agentul general de management transmite informațiile și/sau documentele necesare exercitării atribuțiilor de supraveghere.
(4) ASF poate solicita agentului general de management documentația aferentă cadrului de guvernanță, precum și rapoarte periodice privind aplicarea și respectarea politicilor interne.
(5) Politici și/sau proceduri interne referitoare la sumelor provenite din primele de asigurare clienților, care cuprind cel puțin aspecte referitoare la:
a) cont/conturi bancare separate de conturile agentului general de management pentru intrările/ieșirile sumelor provenite din primele de asigurare sau indemnizațiile;
b) termene maxime de verificare a sumelor din aceste conturi;
c) termenele de reconciliere;
d) descrierea fluxurilor de lucru aplicabile în situațiile în care rezultatul reconcilierii indică neconcordanțe, precum și înregistrarea acestor situații într-o evidență separată, cu menționarea cauzelor, a modalității de soluționare și a deciziilor adoptate pentru prevenirea repetării unor situații similare;
e) termenele de verificare a reconcilierilor și a situațiilor conturilor de gestionare a sumelor provenite din primele de asigurare ale clienților de către controlul intern și auditul intern.
f) politici și/sau proceduri interne referitoare la gestionarea conflictului de interese care să fie proporționale cu natura, dimensiunea și complexitatea activităților desfășurate, care cuprind cel puțin aspecte referitoare la:
(i) identificarea circumstanțelor care constituie sau pot conduce la un conflict de interese care poate genera un risc de prejudiciere a unuia sau mai multor clienți;
(ii) specificarea măsurilor de urmat în situațiile prevăzute la lit. d);
(iii) inexistența unei legături directe de remunerare între persoanele care desfășoară activități ce pot conduce la conflicte de interese;
(iii) prevenirea sau limitarea posibilității exercitării unor influențe nedorite asupra persoanelor care desfășoară activitate de distribuție;
(iv) pentru evitarea oricăror conflicte de interese, asigurarea comunicării naturii și surselor acestor conflicte către potențialii clienți, înainte de încheierea contractelor de asigurare pentru aceștia, oferind informațiile prevăzute la art. 13 din Legea nr. 236/2018 pentru decizia clientului.
(v) evidența situațiilor conflictelor de interese, precum și cu modalitatea de rezolvare a acestora.