Premierul care înţelege că jobul lui e să unească această dezbinată naţie prin legi modificate lucid, puternic ancorat în realitate, e singurul care va obţine dezvoltarea acestei ţări prin măsuri dure, cu acceptabiltate socială. Fără acceptabilitate socială, orice măsură necesară şi dură va eşua şi odată cu ea, vom risipi viitorul acestei naţii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Profilul prim-ministrului care va crea mecanismele necesare pentru ca această naţie să producă mai multă plusvaloare e în primul rând al tehnocratului care are smerenia profesională, decenţa profesională, echilibrul emoţional, simţul moral, discernământul şi luciditatea, calităţi fanion care-i servesc ca ancore atunci când e tentat să alunece în ideologizarea programului de guvernare.

Propun celui care va accepta funcţia de prim-ministru să practice acest execiţiu pe care eu mi l-am interiorizat de mult timp, la un nivel mai mic decât al domniei sale: să creeze un arc peste timp de fiecare dată când se pregăteşte să ia o decizie importantă în munca sa.

Munca dumneavoastră e viitorul prosper al României prin muncă fiscalizată, etică, responsabilă.

Faceţi un arc peste timp de fiecare dată când pregătiţi măsuri care declarativ îndreaptă România către prosperitare obţinută prin muncă fiscalizată, responsabilă, etică.

Faceţi un arc peste timp şi gândiţi-vă lucid ce efecte vor produce aceste măsuri atunci când toţi cei care v-au cunoscut vor fi murit.

Faceţi un arc peste timp şi aveţi curajul să vedeţi şi efectele nedorite, efectele perverse, efectele secundare ale măsurilor asumate de dumneavoastră. Şi asumaţi-vă decizii grele, etice. Ce lăsaţi în urmă ca să crească sustenabil această ţară?

Propun celui care va accepta funcţia de prim-ministru să gândească împotriva curentului şi să metabolizeze schimbările propuse, aduse legislaţiei, mergând pe firul roşu până la capătul lor. Toţi au eşuat până acum ori nimeni nu şi-a asumat obiectivul acesta care cere responsabilitate.

Depăşiţi compartimentul nişat al unei schimbări legislative. Urmăriţi dacă şi cum e metabolizată în toate celelalte acte normative şi finalitate ei, dacă a adus sau nu plusvaloare cetăţeanului, antreprenorului, societăţii în ansamblu.

Propun celui care va accepta funcţia de prim-ministru să corecteze grava greşeală în formă continuată, internalizată de multe dintre guvernele anterioare, care au corectat derapaje într-un domeniu, dar au refuzat să urmărească dacă şi celelalte acte normative vizate de schimbarea propusă au fost armonizate, actualizate, ajustate în acord deplin cu modificarea iniţială.

Cu titlu de exemplu, amintesc cum a reuşit guvernul de la acea vreme contraperformanţa să lase neasiguraţi la sănătate oameni care nu s-au putut asigura, la „revoluţia” fiscală a declaraţiei unice, în mai multe valuri, problemă care şi azi persistă pentru o mică parte a persoanelor fizice vizate de eliminarea declaraţiei unice estimative. Am scris pe larg despre subiect anul trecut, nu revin acum asupra lui.

Propun celui care va accepta funcţia de prim-ministru să reflecteze lucid la efectele Legii 141 din 2025 în societate, cu precădere la cele care au eliminat excepţiile de la plata CASS. Să nu repetaţi greşeala guvernului Bolojan. Veţi fi eliminat din sistem, prin forţa opoziţiei, din cauza propriilor vulnerabilităţi.

Legea 141 din 2025 a schimbat paradigma finanţării sistemului asigurărilor sociale de sănătate şi a adus cele mai profunde modificări din finanţarea sănătăţii din ultimii 27 de ani.

Legea 141 din 2025 e caz şcoală despre cum poate fi demis un guvern care nu a căutat să obţină acceptabilitate socială pentru măsurile dure şi necesare din Legea antemenţionată.

Iată de ce

Domnule viitor premier,

O modificare de paradigmă în finanţarea asigurărilor sociale de sănătate înseamnă mai simplu spus un tsunami social necesar, controlat.
Legea 141 din 2025 a extins bazinul de plătitori de CASS cu cel puţin 2,6 milioane de oameni şi a eliminat scutirea de la plata CASS pentru circa 650.000 de coasiguraţi. Am scris pe larg despre subiect, nu insist acum.

O schimbare de mentalitate în privinţa finanţării sistemului asigurărilor sociale de sănătate de asemenea anvergură obligatoriu trebuie urmată de obţinerea acceptabilităţii sociale. Mai clar, prioritatea guvernului după intrarea în vigoare a Legii 141 ar fi trebuit să fie obligatoriu, repet redundant pentru fixarea informaţiei, obligatoriu să caute cât mai onest şi serios cu putinţă să le explice şi celor 2,6 de milioane de oameni care de atunci au fost nevoiţi să îşi internalizeze altă relaţie cu sistemul medical, şi celor care au ajuns neasiguraţi la sănătate DE CE guvernul a luat aceste măsuri şi care e scopul lor şi relevanţa lor pentru cetăţean.

Scopul lor, oameni buni, a fost evitarea colapsului.

Pentru mulţi dintre dvs, deficitul FNUASS despre care eu scriu neobosit lunar, de ani de zile, nu are nicio valoare. E un cuvânt golit de sens. E o noţiune abstractă.
Pentru mulţi dintre dvs, principiul subsidiarităţii şi solidarităţii în constituirea şi utilizarea fondurilor FNUASS, despre care neobosit scriu de mulţi ani, e un concept fără valoare.
Fără valoare percepută de societate pentru că această societate e profund dezbinată.

Reiau ce am scris deja într-un alt material despre subiect.
Sensul principiului solidarităţii în constituirea şi utilizarea fondurilor FNUASS a fost instrumentat politic ani de zile, deturnat până la nivelul la care doar două mari categorii de persoane fizice şi juridice – angajaţii cărora li se reţine CASS lunar şi persoanele fizice care plătesc CASS plafonată anual prin declaraţia unică la Fisc, pentru unele venituri extrasalariale obţinute – prima categorie şi producătorii de medicamente – cea de-a doua – au fost obligate să susţină financiar tot FNUASS, din care e finanţat în mare parte sistemul asigurărilor sociale de sănătate, adică susţină cel puţin 10 milioane de asiguraţi fără plata CASS, deci scutiţi de la plata contribuţiei, până la T0, august 2025, din cauza guvernelor iresponsabile care au cautat să îşi securizeze capitalul politic cu preţul fragilizării sistemului asigurărilor sociale de sănătate.

Din cauza lor, toamna, iarna ne găsea cu deficit important acumulat la FNUASS, pe care l-am acoperit parţial sau total cu subvenţii.

Ele, subvenţiile, nu sunt banii unei entităţi abstracte, nu sunt produşi de acele guverne, ci ai contribuabilului onest. Creşterea subvenţiilor pentru acoperirea deficitului se face cu un preţ implicit, plătit mai târziu de toţi cetăţenii, obligatoriu, prin taxe şi impozite mărite. Un măr otrăvit.

A doua greşeală a guvernului Bolojan care i-a adus demiterea: nu a căutat acceptabilitate socială de la mamele cărora le-a reţinut CASS din august 2025 prin Legea 141 din 2025. Guvernul nu a găsit important să le explice mamelor convingător de ce le-a eliminat scutirea de la plata CASS. Eu am explicat, dar nu dvs, domnilor guvernanţi. Mie mi-a păsat, eu am făcut continuu un arc peste timp şi am văzut efectele acestor măsuri în ansablu, nu doar compartimentat, într-o execuţie bugetară. Am văzut aceste efecte, le văd şi le simt şi acum, ca şi cum eu aş fi în locul lor. Al acestor mame cu cel mai greu şi subestimat job din lume: să aduci pe lume şi să creşti un om într-o societate prodund dezbinată.

Dumneavoastră, domnilor guvernanţi, consilieri, experţi care aţi gândit Legea 141, aţi găsit oportun să preluaţi fără citare din editorialul meu (se numeşte plagiat, dacă suntem riguroşi) cât de importantă e această lege pentru că schimbă mentalitatea oamenilor despre responsabilitate şi solidaritate în finanţarea sistemului sanitar.

Imediat după intrarea în vigoare a Legi 141, guvernul ar fi fost oportun şi încă e să le returneze mamelor aceşti bani reţinuţi pentru CASS sub altă formă. Aţi temporizat măsura, aţi bagatelizat măsura, aţi sfidat aceşti contribuabili invizibili pentru dumneavoastră care au făcut ceva excepţional: au născut copii care vă vor plăti pensiile, unele dintre ele necontributive, nemeritate, într-o ţară unită să descurajeze femeile să-şi nască şi să-şi educe copiii.

În loc de final

România nu e a voastră, domnilor politicieni şi guvernanţi care să cultivaţi cu rafinament, eleganţă şi cinism elitist distanţa şi dispreţul implicit, poate neconştientizat, faţă de această naţie.

Această naţie de la care vă întoarceţi privirea cu aroganţă instituţională, cu puţine excepţii.

Priviţi lucid această naţie prin ochii ei.

O Românie profund dezbinată, care trăieşte într-o acalmie socială care ar putea fi destrămată şi care ar putea vira spre anomie socială la şocuri moderate. Nu mari. Nu doar la calamităţi. Nu doar la crize puternice resimţite în bulgăre de zăpadă şi aici.

Dezbinarea acestei naţii creşte tacit şi perfid sub ochii voştri care au orbit de atâtă dispreţ arostocrat faţă de ţara pe care tu, politician, tu, guvernant, ai fost convins cu autosuficieţă că eşti capabil să o duci către „mai bine”, dar fie ai refuzat să cobori în lume, fie te-ai anesteziat şi nu te mai afectează tensiunile sociale crescânde, tot mai complexe, mai zgomotoase, cu potenţial de contagiune impredictibil, deci însemnat.

Dezbinarea acestei naţii creşte mostruos la toate nivelurile, creşte necontrolat, pentru că nimănui nu-i pasă şi nu are luciditatea, disponibilitatea să o vadă cum creşte.

Dezbinarea acestei naţii creşte între angajaţii aceleiaşi instituţii publice, între instituţii publice de sub cupola aceluiaşi minister, între instituţii sub coordonarea ministerelor diferite, între angajaţii din mediul privat şi bugetari, între civili şi militari,  între oameni cu viziuni diferite asupra lumii, între generaţii, între vecini.

Ţesătura socială poate fi refăcută prin modificarea actelor normative din domeniul fiscal, al asigurărilor sociale, al sănătăţii, până la capăt, adică anticipând toate modificările pe care în cascadă le va produce, şi pe cele dorite, şi pe cele nedorite.