Adevărata sustenabilitate nu se construiește pe hârtie. Ce arată cifrele dincolo de poza oficială

Adaugă-ne ca sursă preferată

Sustenabilitatea reprezintă o fundație, făcută din control intern solid, decizii transparente și structuri care funcționează chiar și atunci când nimeni nu se uită. Scorul, raportarea, comunicatele de presă vin după. Toate acestea sunt consecința, nu cauza ei.

Toată lumea vorbește despre ESG de parcă ar fi o monedă unică, universal valabilă. Se pune semnul egal între firmă cu scor mare, firmă bună, investiție sigură, viitor luminos. E o poveste convenabilă, ușor de vândut și ușor de crezut.

Așa că am făcut ce fac oamenii care nu se mulțumesc cu povești: am verificat pe cifre reale. Am pornit de la toate companiile listate la Bursa de Valori București care aveau date financiare disponibile: 437. Dintre ele, doar 71 aveau și un scor ESG calculat de Bloomberg.

16%

Opriți-vă un moment aici, pentru că acest procent contează mai mult decât pare. Nu vorbim despre o piață unde sustenabilitatea e peste tot. Vorbim despre un club select, iar biletul de intrare costă bani, oameni, departamente întregi dedicate raportării. Restul bursei nu lipsește pentru că nu-i pasă. Lipsește pentru că nu-și permite jocul.
Am comparat scorul ESG cu patru lucruri esențiale pentru orice companie: cât de mare este, cât câștigă, cum se mișcă acțiunea ei pe bursă și cât de scumpă e evaluarea ei.

Cu mărimea și cu veniturile, legătura e clară, puternică, aproape indiscutabilă. Firmele mari, cu venituri mari, au scoruri ESG mari. Constant. Previzibil.

Cu bursa, adică randamentul acțiunii, respectiv evaluarea ei, legătura aproape că dispare. Un scor ESG mare nu-ți spune dacă acțiunea aia crește anul acesta. Nu-ți spune dacă merită cumpărată. De ce? Pentru că piața noastră de capital, deocamdată, nu pune preț pe sustenabilitate.

Aici mulți s-ar opri și ar spune că ESG e degeaba. Eu cred contrariul. Cred că am descoperit ceva mult mai important decât ne așteptam.

Ce ne spune, de fapt, un scor ESG mare? Nu ne spune că firma aia e mai bună pentru planetă sau mai corectă cu oamenii ei. Ne spune că are departamente organizate, controale interne solide, capacitatea de a raporta lucrurile corect, la timp, în formatul cerut. Cu alte cuvinte, scorul ESG e o radiografie a maturității organizaționale și nu un verdict moral.

Odată ce înțelegi asta, tot restul capătă sens. Firmele mari au scoruri mari nu neapărat pentru că sunt mai responsabile, ci pentru că au deja infrastructura necesară să demonstreze responsabilitate, în vreme ce firmele mici, la fel de bine intenționate, pot rămâne invizibile pur și simplu pentru că nu au resursele să completeze indicatori complecși și costisitori. Iar piața de capital încă nu a învățat să recompenseze financiar maturitatea asta. Poate n-ar trebui să o facă imediat. Poate răbdarea e exact ingredientul care lipsește dintr-o piață emergentă ca a noastră.

Pentru companii, concluzia practică e simplă: nu construiți sustenabilitatea de dragul raportului anual. Construiți guvernanța bună mai întâi, adică structuri clare, decizii transparente, control intern real. Raportarea vine natural după, ca o consecință a ordinii interioare, nu ca un decor pentru fațadă.

Pentru investitori: nu tratați scorul ESG ca pe un semnal de profit rapid. Tratați-l ca pe ceea ce chiar este, și anume un indiciu că firma respectivă are, probabil, o organizare mai matură și mai rezistentă în timp. Nu e o promisiune de câștig, ci e o informație despre reziliență.

Pentru factorii de decizie: dacă vrem ca sustenabilitatea să însemne mai mult decât un privilegiu al companiilor mari, avem nevoie de sprijin real pentru firmele mici: norme simplificate, ghidare, resurse, standardizarea rapoartelor. Altfel, structural, capacitatea rămâne apanajul celor care oricum o aveau deja.

Scorul vine întotdeauna după. Și cred că, odată ce recunoaștem asta, putem opri o discuție confuză, plină de cifre frumoase și puțin sens, și putem începe o dezbatere onestă nu despre cine pare bine pe hârtie, ci despre cine construiește, cu adevărat, ceva care rezistă.

Editorialul are la bază concluziile cercetării ESG Performance as a Strategic Governance Indicator in Emerging Economy: Evidence from Romania prezentată la cea de-a 14-a ediție a International Conference on Sustainable Development (ICSD), 9-10 septembrie 2026, organizată de European Center of Sustainable Development împreună cu Canadian Institute of Technology, sub tema „Creating a Unified Foundation for the Sustainable Development Research, Practice and Education”.

Victor Stănilă este avocat, Of Counsel în cadrul diviziei din România a rețelei internaționale Lynx Legal Gilescu Văleanu & Partenerii SPARL, doctorand în domeniul Managementului și cadru didactic asociat la Facultatea de Administrație și Management Public din cadrul Academiei de Studii Economice din București.