Lovitură primită de Donald Trump chiar în SUA. FED, sistemul băncilor centrale, crește dobânda după 3 ani, în ciuda „ordinelor”. Ce urmează pentru dolar

Adaugă-ne ca sursă preferată

Decizia FED de a majora dobânda de referință pentru prima dată după iunie 2023 este o lovitură directă aplicată prețedintelui Donald Trump, care a susținut, uneori violent, că este nevoie de o scădere a dobânzilor pentru a stimula economia. Deși a încercat, Trump nu a reușit să impună pe poziția de guvernator FED pe cineva care să îi urmeze directivele.

„Decizia poate tempera inflația, dar vine cu un preț: credite mai scumpe, presiune asupra burselor și costuri mai mari pentru finanțarea unei datorii publice americane de peste 40.000 de miliarde de dolari. Pentru Donald Trump, care cere o dobândă de „1% sau mai puțin”, Kevin Warsh începe să semene tot mai mult cu Jerome Powell.”, notează FinEco24News.

Potrivit sursei citate, Fed și-a înăsprit tonul deoarece trei impulsuri se suprapun. Tarifele comerciale au ridicat costul importurilor, șocul energetic provocat de conflictul cu Iranul a blocat dezinflația, iar investițiile uriașe în inteligență artificială și centre de date alimentează cererea de capital, energie și echipamente. Aceste presiuni ajung într-o economie încă solidă: consumul rezistă, investițiile sunt robuste, iar șomajul rămâne redus.

Noile estimări ale Fed descriu tocmai această combinație incomodă. Creșterea PIB este prognozată la 2,3% în 2026 și 2,4% în 2027, șomajul la 4,1% în ambii ani, iar inflația PCE la 3,7% anul acesta, înainte de o coborâre la 2,3% în 2027. Inflația de bază este estimată la 3,4% în 2026. Este, practic, scenariul unei economii suficient de puternice pentru a suporta dobânzi mai mari, dar încă prea fierbinți pentru relaxare monetară.

Ce urmează să se întâmple cu dolarul și dobânzile

Scenariul oficial înclină spre încă o creștere de 25 de puncte de bază. Totuși, aceasta nu este inevitabilă. ING păstrează ipoteza „one and done”: mișcarea din septembrie ar putea rămâne singura majorare dacă piața muncii slăbește și fluxurile de petrol și gaze din Golful Persic se normalizează.

Argumentele sunt relevante. Din ianuarie 2025 până în iulie 2026, economia americană a adăugat în medie numai aproximativ 31.000 de locuri de muncă lunar, rata de participare a scăzut cu un punct procentual, iar salariile cresc cu circa 3%. Chiriile private și piața imobiliară răcită ar trebui, la rândul lor, să tempereze componenta de locuire, care cântărește greu în indicele prețurilor de consum.

În sens opus, petrolul, tarifele și efectele secundare ale acestora pot transforma șocul temporar într-o inflație persistentă. Date puternice privind ocuparea sau prețurile ar putea aduce următoarea majorare mai aproape. De aceea, Fed păstrează deliberat ușa deschisă: nu promite un ciclu lung, dar nici nu riscă să declare victoria prea devreme.

AICI întreaga analiză, inclusiv despre problemele mari create SUA de dobânzile record la care se împrumută