Europa are o „mină” de 54 de miliarde de tone de materiale de construcții, dar continuă să extragă materii prime

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Stăm pe o mină uriașă de materiale deja existente în Europa, de 54 de miliarde de tone. Continuăm să extragem resurse noi, fără să valorificăm acest stoc. Ar trebui să recuperăm nu doar materiile prime din cariere și balastiere, ci și materialele din clădirile existente, care oricum trebuie renovate”, a declarat Linus Waltenberger, Business Field Lead on Circular Economy la roxit Austria (STRABAG) la conferința „The Circular Economy as a Competitive Advantage in the Construction Industry”, organizată la București.

Clădirile și infrastructura, o rezervă de materii prime

Potrivit datelor prezentate de Linus Waltenberger, 95% din creșterea stocului de materiale analizat între 1970 și 2022 a provenit din trei categorii: beton, agregate și asfalt. Acestea se regăsesc în clădirile și infrastructura construite în ultimele decenii și ar putea deveni o sursă de materii prime pentru proiectele viitoare.

Pentru un furnizor de materiale de construcții, evaluarea acestui stoc poate urma o logică similară cu cea folosită în cazul unei cariere: identificarea resurselor disponibile și estimarea cantităților care pot fi recuperate. Diferența este că, în loc să se afle într-un zăcământ, materialele sunt deja încorporate în mediul construit, inclusiv în zonele urbane.

În același timp, carierele și balastierele sunt resurse finite și pot fi situate la distanțe mari de șantiere. Pe măsură ce orașele se extind, transportul materiilor prime poate deveni mai costisitor, iar fluctuațiile prețurilor la energie și transport pot afecta bugetele proiectelor.

„Carierele și balastierele se epuizează la un moment dat. Materialele noi pot să nu fie suficient de aproape de orașe sau de șantiere, iar prețurile pot fluctua. Este util să avem un stoc de materiale deja construite în apropierea șantierelor, pentru a putea asigura aprovizionarea și a răspunde cerințelor autorităților și ale societății”, a mai spus expertul austriac.

Recuperarea materialelor din infrastructura existentă ar putea reduce necesarul de resurse virgine și transportul pe distanțe mari. Pentru ca această soluție să funcționeze la scară largă, însă, materialele trebuie identificate, evaluate și prelucrate astfel încât să poată fi folosite în condiții de siguranță în construcții noi.

Reciclarea există, dar calitatea materialelor rămâne o problemă

La nivel european, agregatele reciclate reprezintă, în medie, mai puțin de 10% din agregatele utilizate pentru beton și alte aplicații în construcții, potrivit cifrelor prezentate de Waltenberger. Diferențele dintre piețe sunt considerabile: în Țările de Jos, ponderea se apropie de 30%, în timp ce în alte țări rămâne sub 1%.

Aceste procente se referă la utilizarea agregatelor reciclate în aplicațiile menționate, nu la rata totală de reciclare a deșeurilor din construcții și demolări. Distincția este importantă, deoarece reciclarea nu înseamnă automat că materialele recuperate pot fi utilizate în aplicații cu valoare ridicată.

O parte dintre materialele rezultate din demolări sunt folosite în aplicații cu cerințe mai puțin stricte, în timp ce recuperarea lor pentru utilizări mai complexe presupune sortare, prelucrare și verificarea calității. Pentru a extinde utilizarea materialelor secundare, industria are nevoie de standarde clare și de certitudinea că acestea îndeplinesc cerințele tehnice ale noilor construcții.

Austria: o mare parte din deșeuri provine din construcții

În Austria, sectorul construcțiilor și demolărilor generează aproximativ 30–40% din totalul deșeurilor, potrivit datelor prezentate în cadrul conferinței. Waltenberger a arătat că aproximativ jumătate din aceste deșeuri ajunge la depozitare sau este folosită pentru umpluturi. Pământul excavat reprezintă o categorie importantă a fluxurilor de materiale rezultate din construcții.

O mai bună gestionare a resurselor începe înainte de demolarea unei clădiri. Auditurile efectuate înainte de demolare și pașapoartele materialelor pot ajuta la identificarea componentelor existente, a cantităților disponibile și a posibilităților de recuperare. Astfel, materialele pot fi inventariate și evaluate înainte de începerea lucrărilor, iar soluțiile de reutilizare sau reciclare pot fi integrate încă din faza de proiectare.

Accesul la date este esențial pentru acest proces: fără informații despre tipul, cantitatea și amplasarea materialelor, recuperarea lor devine mai dificil de planificat. Pașapoartele materialelor pot oferi astfel de informații pentru clădiri și infrastructură, facilitând identificarea resurselor care pot fi reintroduse în circuitul economic.

Proiecte care demonstrează că reciclarea poate funcționa la scară industrială

Unul dintre exemplele prezentate de Linus Waltenberger este un tronson de autostradă de aproximativ 11–12 kilometri, situat la sud de Viena, pe ruta spre Slovenia. În cadrul lucrărilor, aproximativ 325.000 de tone de materiale au fost reciclate structural, pe șantier sau în apropierea acestuia. Potrivit datelor prezentate, soluția a evitat aproximativ 13.500 de transporturi cu camionul, iar proporția materialelor reciclate a ajuns la aproape 70%.

Expertul a atribuit rezultatul colaborării începute din timp între constructor, beneficiar și autorități. Implicarea partenerilor încă din etapa de contractare a permis stabilirea obiectivelor și identificarea soluțiilor tehnice, inclusiv a modului în care puteau fi aplicate normele și cerințele pentru lucrările publice.

Un alt exemplu a vizat o clădire administrativă din Germania, care nu mai putea fi renovată și a fost demolată. Materialele rezultate au fost prelucrate pe amplasament sau în apropiere, iar agregatele recuperate au fost folosite la producerea betonului pentru noua clădire. Evaluarea materialelor înainte de demolare a ajutat la identificarea resurselor disponibile, inclusiv a unor componente precum gipsul și metalele.

Aceste exemple arată că reciclarea poate fi integrată în proiecte de dimensiuni mari, dar rezultatele depind de planificare, de disponibilitatea tehnologiilor de prelucrare și de existența unui beneficiar care solicită soluții circulare.

Ce poate transforma materialele reciclate într-o piață competitivă

Disponibilitatea materialelor recuperate nu este suficientă pentru a crea o piață funcțională. Cererea, costurile de eliminare a deșeurilor și prețul materiilor prime virgine influențează decizia companiilor de a investi în reciclare și de a utiliza materiale secundare.

„Există trei factori care trebuie să funcționeze împreună: disponibilitatea și prețul materiilor prime, costurile gestionării deșeurilor și acceptarea materialelor secundare de către industrie. Dacă este foarte simplu și ieftin să elimini deșeurile, nimeni nu va dezvolta o afacere bazată pe materialele secundare. Iar dacă normele și reglementările permit folosirea lor, acestea pot fi introduse în construcții”, a explicat expertull roxit Austria, Linus Waltenberge.

În acest context, achizițiile publice pot contribui la crearea cererii pentru materiale reciclate, dacă beneficiarii includ astfel de soluții în cerințele proiectelor. În paralel, autoritățile trebuie să ofere reguli clare privind statutul deșeurilor, criteriile de calitate și certificarea materialelor, astfel încât constructorii să poată utiliza resursele recuperate în condiții predictibile.

Waltenberger a subliniat și rolul proiectelor-pilot și al exemplelor concrete în câștigarea încrederii pieței. Demonstrarea rezultatelor în proiecte reale poate arăta că materialele reciclate nu reprezintă neapărat un compromis, ci pot răspunde cerințelor tehnice și economice ale construcțiilor.

Pentru Europa, miza economiei circulare depășește obiectivele de mediu. Accesul la resurse, costurile de transport, volatilitatea prețurilor și capacitatea de a asigura continuitatea aprovizionării influențează direct competitivitatea sectorului construcțiilor.

Stocul de 54 de miliarde de tone de materiale existente ar putea deveni o sursă importantă de materii prime, însă transformarea lui într-o resursă economică depinde de calitatea materialelor recuperate, de standarde clare, de investițiile în reciclare și de existența unei cereri reale din partea industriei și a autorităților publice.