FMI: Finanţarea islamică are nevoie de mai multă reglementare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Acest tip de finanţare care respectă legea islamică (şaria) interzice speculaţia, recursul la dobândă, care este asociată cu camăta, precum şi produsele cu o incertitudine excesivă sau investiţiile considerabile dăunătoare pentru societate.

Potrivit FMI, acest sector, care în prezent este reglementat de normele majoritare în sistemul financiar tradiţional, necesită un cadru de reglementare şi structuri de control care să răspundă la riscurile sale specifice. Mai mult, operaţiunile transfrontaliere ale instituţiilor financiare islamice au crescut considerabil fără o armonizare a reglementărilor. ‘Aceste evoluţii indică nevoia pentru o creştere a clarităţii şi armonizării reglementării, a unei cooperări crescute între agenţiile de reglementare din sistemul financiar islamic şi cel convenţional precum şi de o îmbunătăţire a instrumentelor pentru o supervizare eficientă’ susţine FMI.

În prezent, industria financiară islamică este un sector în mare parte incipient, căruia îi lipsesc economiile de scară şi care, în plus, operează într-un mediu unde legislaţia, normele fiscale, infrastructura financiară şi accesul la plasele de siguranţă şi lichidităţile Băncilor centrale sunt fie absente, fie sunt neadaptate la caracteristicile sale unice.

Finanţarea islamică s-a dublat în ultimii patru ani şi în prezent se ridică la 2.000 de miliarde de dolari, în condiţiile în care cererea pentru acest gen de produse este în creştere. Aproximativ 40 de milioane din cei 1,6 miliarde de musulmani din întreaga lume sunt în prezenţi clienţi ai industriei financiare islamice, care la începutul anilor 70 este o piaţă de nişă. Chiar şi aşa, industria financiară islamică reprezintă mai puţin de două procente din activele bancare convenţionale din întreaga lume, estimate la 140.000 de miliarde de dolari.

FMI recunoaşte totuşi că finanţarea islamică are potenţialul de a contribui la economia mondială, în condiţiile în care ar putea sprijini întreprinderile mici şi mijlocii, precum şi un rol în investiţiiile în infrastructura publică via obligaţiunile islamice (‘sukuk’). de asemenea, faptul că finanţarea islamică interzice speculaţiile şi promovează un sistem de împărţire a riscurilor sugerează că acest tip de finanţare reprezintă, în principiu, un risc mai mic decât finanţarea convenţională şi ar putea promova stabilitatea pe plan macroeconomic şi financiar.