Acordul de asociere strategică dintre Rusia și Iran a intrat în vigoare. Ce conține și ce element foarte important nu conține

Acest acord, semnat în ianuarie de preşedintele rus Vladimir Putin şi de preşedintele iranian Masoud Pezeshkian, „reflectă hotărârea liderilor ambelor ţări de a aprofunda relaţiile şi de a consolida cooperarea în toate domeniile de interes reciproc, pe baza respectului reciproc, a bunei vecinătăţi şi intereselor comune ale celor două naţiuni”, se arată într-o declaraţie a MAE de la Teheran.

Spre deosebire de acordul semnat de Rusia cu Coreea de Nord, cel încheiat cu Iranul nu menţionează acordarea reciprocă de asistenţă militară în caz de agresiune. În virtutea documentului, Rusia şi Iranul devin parteneri strategici în economie, energie, apărare, cultură şi lupta împotriva terorismului, printre alte domenii.

În timp ce Coreea de Nord a furnizat Rusiei mari cantităţi de muniţii pentru a fi utilizate în războiul din Ucraina, plus arme şi soldaţi care au contribuit la expulzarea trupelor ucrainene din provincia rusă Kursk, Iranul a acţionat la rândul său ca un aliat apropiat al Rusiei, căreia i-a livrat mii de drone Shahed şi rachete balistice care sunt utilizate în Ucraina.

„Dacă una dintre părţi este ţinta unei agresiuni, cealaltă parte nu va oferi agresorului asistenţă militară şi niciun alt tip de ajutor care să faciliteze continuarea respectivei agresiuni şi va depune eforturi pentru a asigura că orice diferende vor fi soluţionate în baza Cartei Naţiunilor Unite şi a altor norme aplicabile din dreptul internaţional”, se menţionează într-unul dintre articolele acordului.

Intrarea în vigoare a acestui acord survine la puţin timp după reinstituirea sancţiunilor ONU împotriva Iranului, o măsură promovată de Regatul Unit, Germania şi Franţa.

Preşedintele Iranului, Masoud Pezeshkian, a criticat sâmbătă cererile „nerezonabile” ale Washingtonului, care a solicitat Teheranului să-i predea tot stocul de uraniu îmbogăţit în schimbul suspendării pentru numai trei luni a reimpunerii sancţiunilor, preşedintele iranian afirmând că ţara sa preferă mai degrabă sancţiunile decât să accepte astfel de „solicitări iraţionale”, care, chiar dacă ar fi acceptate, ar fi urmate apoi de alte cereri şi condiţionări.

Anterior, vinerea trecută, Consiliul de Securitate al ONU a respins un proiect de rezoluţie înaintat de Rusia şi China, care solicita o amânare cu şase luni a restabilirii sancţiunilor internaţionale împotriva Teheranului.

Franţa, Germania şi Regatul Unit au activat mecanismul de restabilire automată a sancţiunilor internaţionale împotriva Iranului pe 28 august, mecanism care a intrat în vigoare pe 28 septembrie.

Respectivele trei state europene consideră că Teheranul nu şi-a îndeplinit angajamentele de a-şi limita programul nuclear în baza acordului din 2015, care a restricţionat activităţile nucleare ale Iranului în schimbul ridicării sancţiunilor internaţionale.

De partea sa, Iranul acuză Statele Unite pentru retragerea din acordul nuclear în 2018, în timpul primului mandat al lui Donald Trump, şi le reproşează de asemenea europenilor că nu şi-au îndeplinit partea din înţelegere.

Statele europene care sunt parte a acordului din 2015 au pus Iranului mai multe condiţii pentru amânarea activării mecanismului de sancţiuni, respectiv să reia cooperarea cu Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA), cooperare suspendată de Teheran după războiul de 12 zile cu Israelul din iunie şi după bombardamentele americane asupra principalelor sale instalaţii nucleare, să reia negocierile cu Washingtonul şi să dezvăluie locul unde a ascuns 400 de kilograme de uraniu îmbogăţit la 60%, uraniu pe care bombardamentele israeliene şi americane nu au reuşit să-l distrugă.

Cele şase rezoluţii ale Consiliului de Securitate al ONU, adoptate între 2006 şi 2010 şi repuse în aplicare pe 28 septembrie, interzic Iranului să îmbogăţească uraniu şi să desfăşoare activităţi legate de rachete, instituie un embargou asupra armelor, îngheaţă activele iraniene, autorizează inspecţii asupra aeronavelor şi navelor iraniene şi impun restricţii bancare şi financiare.