Adevărul din februarie: bugetul e cu minus în faţă. Care a fost preţul plătit pentru echilibru

Luna februarie arată mai clar, an la an, care e situaţia reală a bugetului naţional. Lunile ianuarie au de obicei influenţe diverse, rezultate de schimbările de regim fiscal care au loc, de regulă, la trecerea dintre ani.

Astfel, o comparaţie la nivelul lunii februarie între încasările de anul trecut şi cele de anul acesta arată aşa:

Impozitul pe profit -23,2%

TVA -15,8%

Accize -5,3%

Impozite si taxe pe proprietate -0,4%

Alte impozite pe venit, profit si castiguri din capital -15,2%

Venituri nefiscale -8,3%

Sunt principalele surse de venit ale statului. Cel mai mare şoc este la TVA, unde efectul de bază provocat de scăderea cotei standard de la 24 la 20% la 1 ianuarie 2016 a dispărut. A mai rămas totuşi efectul scăderii TVA de la 20 la 19% de la 1 ianuarie 2017, dar n-ar trebui să conteze cu mai mult de 5% în scăderea afişată mai sus.

Singurele sursa de venituri care au crescut sunt cele legate de salarii, adică impozitul pe venit si venit, care a înregistrat un plus de 13,6% şi contribuțiile sociale, cu unul de 12%. Aceste două creşteri sunt alimentate tot de la buget, fiind, practic, o plimbare de bani publici şi nu o creştere reală de încasări. Motivul este creşterea salariilor la stat. Cheltuielile de personal au în buget crescut la nivelul lunii februarie cu 13,3%, faţă de februarie 2016. Au fost determinate de majorările salariale acordate angajaţilor statului în a doua parte a anului 2016.

Totuşi, cu aceste scăderi, bugetul a reuşit să rămână în echilibru, cu un excedent de 0,05% din PIB (la jumătate faţă de cel înregistrat la aceeași perioadă a anului 2016).

„Vestea bună e că ne-am închis”

„Vestea bună este că bugetul s-a închis pe două luni pe excedent, ce-i drept nu spectaculos, dar foarte important, pe excedent. În ciuda tuturor prorocilor care anunțau dezastrul, iată că pe două luni stăm pe excedent”, a spus ieri ministrul Finanţelor, Viorel Ştefan.

Preţul plătit pentru acest echilibru aparent este însă foarte mare. Reducerea accelerată a încasărilor statului a forţat o scădere drastică a cheltuielilor statului. Afară de salariile bugetarilor şi asistenţa socială, totul e mai prost finanţat decât anul trecut. Ar mai apărea un plus la capitolul subvenţii, însă e doar o decalare de plăţi (+51,1% faţă de februarie 2016).

Tot ce înseamnă investiţii a fost tăiat. Nu sunt mari lucrări de făcut iarna, dar cifrele arată mult mai rău decât anul trecut.

Cheltuielile de capital, însemnând investiţiile statului, au scăzut cu 16,3%. Cheltuielile cu bunuri şi servicii, însemnând achiziţiile statului, au scăzut cu 5,1%.

Cu frâna trasă la fondurile europene

Cea mai mare frână pare să fi fost pusă la proiectele finanţate din fonduri europene. Capitolul “Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020 înregistrază un minus consistent, de 39%. Situaţia e cu atât mai curioasă cu cât 2016 a fost anul de debut al acestui exerciţiu financiar şi erau foarte puţine proiecte. Fondurile europene presupun cofinanţarea proiectelor de către statul român de la bugetul naţional.