Cât de greșit este sistemul fiscal din România. Oameni cu venituri similare plătesc impozite și contribuții mult diferite: Salariații plătesc și de 7 ori mai mult-The Tax Institute

Într-un exemplu cât se poate de concludent, cei de la The Tax Institute, inițiativă a consultantului și avocatului Gabriel Biriș, arată că există situații în care, pentru aceleași venituri, persoane care obțin banii din surse diferite duc o sarcină fiscală și de 7 ori diferită. Mai concret, în funcție de sursa veniturilor, pentru o sumă de 10.000 de lei, povara fiscală variază de la doar 6% la 41,5% din brut, salariații fiind în mod cert dezavantajați. Iată exemplul celor de de la The Tax Institute:

•  un salariat cu venit brut de 10.000 lei pe lună suportă o sarcină fiscală totală (impozit pe
  venit + CAS + CASS) de 41,5% din venitul brut.
• un contribuabil cu venituri identice, structurate prin drepturi de proprietate intelectuală,
  suportă o sarcină fiscală totală de aproximativ 6%. Diferența este de 35,5 puncte procentuale
• sarcina fiscală pe salariu este de aproape 7 ori mai mare decât cea pe venitul din
  drepturi de autor (calculul detaliat al SFT de 6% este prezentat la secțiunea 1.3; calculul de
  41,5% la secțiunea 1.1).
• un asociat unic al unei microîntreprinderi cu cifra de afaceri de 120.000 lei pe an și cheltuieli
  reale minime poate ajunge la o sarcină fiscală efectivă de 1-3%.

În preambulul lucrării, care poate fi parcursă integral AICI, sursa citată arată, folosind inclusiv concluzii ale unor instituții de prestigiu ca FMI și Banca Mondială, că sistemul de impozitare a veniturilor din România este profund inechitabil și chiar ineficient din perspectiva colectării la buget.

„Sistemul de impozitare a veniturilor persoanelor fizice din România generează costuri structurale – sub forma erodării bazei de impunere, a arbitrajului fiscal între forme juridice și a unei sarcini administrative disproporționate – care depășesc, potrivit datelor disponibile, costurile previzibile ale unei reforme coerente”, arată materialul.

Această constatare este susținută de evaluările instituțiilor internaționale. Fondul Monetar Internațional a estimat, în cadrul asistenței tehnice acordate României în 2025, că un pachet de reformă fiscală coerent poate genera venituri suplimentare de cel puțin 1,2% din PIB,3 iar Consiliul Executiv al FMI a subliniat, în noiembrie 2025, necesitatea unei reforme fiscale orientate spre mobilizarea veniturilor și îmbunătățirea echității, menținând totodată stimulentele pentru muncă și atractivitatea pentru investiții de capital.

Tot FMI a constatat, în 2023, că modificările fiscale ad-hoc, adoptate ca răspuns la nevoi bugetare urgente, creează incertitudine și subminează capacitatea contribuabililor și a companiilor de a planifica, iar Comisia Europeană a identificat mediul fiscal și de reglementare volatil ca un factor care frânează investițiile în România.6 Banca Mondială a documentat, în raportul elaborat pentru Ministerul Finanțelor, disparitățile semnificative ale ratelor efective de impozitare între formele de organizare juridică, confirmând existența unui arbitraj fiscal structural.

„Prin urmare, costul menținerii sistemului actual nu este doar o apreciere de oportunitate, ci o concluzie susținută conjugat de date bugetare și de evaluările instituționale ale FMI, Comisiei Europene și Băncii Mondiale.”, constată specialiștii The Tax Institute.

Legislație fiscală „fragmentată, inechitabilă și instabilă”. Cum se folosesc unii de legislație pentru a plăti mai puțin decât ar fi cazul. PFA și cei cu veniturile din chirii, în fruntea listei

Una dintre concluziile principale este că legislația fiscală din România este fragmentată, incehitabilă și instabilă, în fond daunătoare atât pentru contribuabili cât și pentru bugetul statului, mai puțin pentru cei care folosesc hibele legislative pentru a plăti mai puțin decât ar fi cazul. The Tax Institute subliniază următoarele argumente care susțin această concluzie:

•  titlurile IV și V din Codul fiscal – cele care reglementează impozitarea veniturilor persoanelor fizice și contribuțiile sociale obligatorii – au suferit peste 470 de modificări în ultimii 10 ani, echivalentul a aproape 4 modificări pe lună, fiecare lună, fără întrerupere.
• doar cota de impozitare a dividendelor s-a schimbat de 7 ori în 22 de ani (5%, 10%, 16%, 5%,
  8%, 10%, 16%).
• baza de calcul a CASS pentru veniturile din activități independente s-a modificat de 5 ori în
  8 ani (2018-2026).
• regimul CASS pentru pensii s-a modificat de 7 ori în 10 ani, trecând de la impozitare, la
  scutire, la plata de la bugetul de stat, la scutire completă și din nou la impozitare, cu praguri
  diferite la fiecare iterație.
• Această instabilitate structurală face imposibilă orice planificare financiară, atât pentru
  contribuabili, cât și pentru bugetul public.

Aceeași legislație stimulează și formele de arbitraj prin card categorii largi de contribuabili reușesc să plătească mai puțin decât ar trebui. Exemple în acest sens sunt cei cu venituri din chirii sau PFA-uri, dar și firmele mici. Iată cifrele:

•  72% dintre persoanele fizice autorizate declară venituri medii nete de 380 lei/lună – sub
  nivelul pragului de sărăcie, pentru activități prestate de profesioniști (consultanți, IT-iști,
  arhitecți, contabili).
• 82% dintre proprietarii care declară venituri din închiriere raportează venituri medii de 160
  euro/lună – într-o piață în care chiria medie a unui apartament cu două camere în București
  depășește 500 euro.
• 40,7% din cele 702.691 de microîntreprinderi cu cifra de afaceri sub 100.000 euro declară
  pierderi egale cu cifra de afaceri – adică un nivel al cheltuielilor dublu față de venituri, ceea
  ce, pentru o companie funcțională, este matematic imposibil fără o componentă semnificativă
  de cheltuieli personale ale asociatului.

AICI puteți vedea cât este povara fiscală în funcție de sursa veniturilor și pe fiecare taxă și contribuție în parte

Cum putem ajunge la o impozitare echitabilă

The Tax Institute vine și cu o serie de propuneri care ar duce la îmbunătățirea cadrului fiscal în ceea ce privește veniturile personale. Redăm schematic principalele propuneri, toat propunerile, cu tot cu motivare, putând fi consultate AICI

•  Păstrarea sistemului de impunere cu cotă unică, dar revenirea la cota unică de impozit
  de 16%, pentru toate tipurile de venit,
• Păstrarea actualului sistem de DP pentru veniturile din salarii și introducerea aceluiași
  sistem de DP și pentru veniturile din pensii, dar la nivelul maxim al DP pentru a reduce
  impactul asupra pensiilor mici și foarte mici
• Plafonarea bazei de calcul al CAS la 6 SM/lună (72 SM/an), pe suma veniturilor din muncă
  (venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din
  cedarea drepturilor de proprietate intelectuală, veniturile din contracte sportive)
• Pentru veniturile de natură salarială și pensii, DP scăzută și din baza de calcul al CASS,
  nu numai a impozitului pe venit,
• Cota individuală de CAS stabilită la 21,7% iar cea de CASS la 8,8%,
• Calcularea contribuției la Pilonul II pe venitul brut integral, fără plafon, deoarece aceasta
  alimentează conturi individuale private și nu generează obligații pentru bugetul public
• Plafonarea bazei de calcul al CASS la 6 SM/lună (72 SM/an), pe suma tuturor veniturilor,
  inclusiv din pensii,
• Scăderea CASS din baza de calcul al IV, pentru toate veniturile
• Eliminarea dublei impuneri a veniturilor din dividende, luând în considerare și impozitul
  pe profit plătit de compania care distribuie dividendul, astfel încât impozitul pe profit +
  impozitul pe dividende să fie egal cu 16%
• Eliminarea impozitului pe venitul obținut din transferul bunurilor imobile din patrimoniul
  personal și înlocuirea cu impozit pe câștigul din transferul unor astfel de bunuri
• Transparentizarea în scop fiscal a profiturilor nedistribuite din companii aflate în jurisdicții
  unde impozitul pe profit este mai mic de 10%, pentru a descuraja erodarea bazei
  de impunere în România
• Asimilarea cheltuielilor făcute de companii în favoarea acționarilor cu veniturile din dividende
  sau chiar cu veniturile de natură salarială, în scopul descurajării acestor practici
• Impozitarea sumelor ce nu pot fi justificate prin introducerea unui „moment zero” conform
  soluției prezentate anterior
• Renunțarea la impozitul pe venitul microîntreprinderilor și asimilarea câștigurilor acestor
  entități cu veniturile din activități independente, ținând cont și de propunerea de la pct. 10
• Extinderea la maxim posibil a plății impozitului pe venit, a CAS și CASS prin reținere la
  sursă de către plătitorul de venituri
• Regularizarea IV, CAS și CASS – în limita plafoanelor, prin intermediul declarației unice