Bilanțul anual întocmit de Ministerul Finanțelor arată dimensiunea patrimoniului și a obligațiilor instituțiilor publice la 31 decembrie 2025. Astfel, 1.520 de miliarde de lei sunt active fixe corporale
Din totalul activelor de 2.159,3 miliarde de lei, 1.519,6 miliarde de lei, respectiv 70,4%, reprezintă active fixe corporale. În total, activele necurente ajung la 1.607,7 miliarde de lei, adică 74,5% din active, iar activele curente la 551,6 miliarde de lei.
Activele fixe corporale reprezintă patrimoniul fizic contabilizat al instituțiilor publice – clădiri, infrastructură, terenuri, echipamente și alte bunuri utilizate pe termen lung. Deci, valoarea de 1.519,6 miliarde de lei nu trebuie interpretată drept o sumă pe care statul o poate transforma în numerar.
Statul avea la final de 2025 doar 250 de miliarde de lei în disponibilități
Instituțiile publice aveau la sfârșitul anului trecut 251,2 miliarde de lei în disponibilități și 241 de miliarde de lei creanțe curente.
Împreună, cele două categorii ajung la aproximativ 492,3 miliarde de lei, dar nu reprezintă bani disponibili pentru Guvern. Disponibilitățile sunt repartizate între numeroase instituții și au surse și destinații diferite, iar creanțele sunt sume de încasat, nu bani deja disponibili.
Totalul datoriilor pe termen lung este de 1.207 miliarde de lei din totalul datoriilor de 1.603,6 miliarde de lei, adică aproximativ 75,3% din totalul datoriilor.
Datoriile necurente ajung în total la 1.268,8 miliarde de lei, respectiv 79,1% din total, iar datoriile curente la 334,8 miliarde de lei. Prin urmare, structura datoriilor instituțiilor publice este dominată de obligații pe termen lung.
De ce sunt datoriile din bilanț mai mari decât datoria publică?
Din cele 2.159,3 miliarde de lei reprezentând active totale, instituțiile publice aveau datorii de 1.603,6 miliarde de lei. Raportul dintre cele două valori este de 74,3%.
Cu alte cuvinte, la fiecare 100 de lei în active contabilizate de instituțiile publice corespundeau, la sfârșitul anului 2025, aproximativ 74,3 lei în datorii. Diferența este reflectată în capitalurile proprii, de 555,7 miliarde de lei, care reprezintă aproximativ 25,7% din active.
Cifra de 1.603,6 miliarde de lei nu reprezintă însă datoria publică a României. Este totalul datoriilor contabilizate de instituțiile publice și include, pe lângă împrumuturi, și alte obligații – datorii comerciale, salarii și contribuții, provizioane, venituri în avans și alte datorii.
În schimb, datoria publică Maastricht este un indicator statistic consolidat, calculat potrivit regulilor europene și care include anumite instrumente financiare, eliminând anumite relații dintre entitățile administrației publice. La sfârșitul anului 2025, datoria publică în sens Maastricht era de aproximativ 1.137 miliarde de lei, respectiv 59,3% din PIB.
De aceea, cei 1.207,3 miliarde de lei reprezentând împrumuturi pe termen lung din bilanț nu se adaugă la datoria publică de 1.137 miliarde de lei. Există o suprapunere între cele două statistici, dar ele sunt construite după reguli diferite. Din bilanțul agregat nu se poate determina exact cât din împrumuturile de 1.207,3 miliarde de lei este inclus în datoria Maastricht.
Pe scurt, instituțiile publice pot avea în bilanț mai multe obligații decât cele care sunt recunoscute statistic drept datorie publică Maastricht.
Ce ne spune, de fapt, bilanțul?
Bilanțul arată un sector public cu 2.159,3 miliarde de lei în active, dar și cu 1.603,6 miliarde de lei în datorii. Raportul datorii/active este de 74,3%, iar capitalurile proprii reprezintă 555,7 miliarde de lei, respectiv 25,7% din active.
Dar cei 2.159 de miliarde de lei nu reprezintă „averea lichidă” a statului. Cea mai mare parte este formată din active fizice, în special infrastructură, clădiri, terenuri și echipamente, care au o valoare contabilă, dar nu sunt bani disponibili pentru plata datoriei.
Bilanțul oferă, astfel, o fotografie contabilă a patrimoniului și obligațiilor instituțiilor publice. Pentru comparațiile europene privind sustenabilitatea finanțelor publice, indicatorul relevant rămâne însă datoria publică Maastricht, nu totalul datoriilor contabile din bilanț.