1EUR = 4.8750 RON | Bucureşti 28 º

Români vs. bănci

Ce clauze crede BNR că ar putea fi atacate în instanţă şi ce pierderi estimează pentru bănci

Eliminarea clauzelor abuzive ar putea atinge stabilitatea sistemului financiar, însă acest lucru este puţin probabil, se arată într-o scrisoare adresată Ministerului de Justiţie de către Banca Centrală. Citiţi mai jos ce tipuri de clauze crede BNR că sunt vulnerabile şi de unde ar putea veni pierderile cele mai mari pentru băncile comerciale.

27 sep, 2013 | | ECONOMICA.net

Banca Naţională a trimis o scrisoare de trei pagini către Ministerul Justiţiei în care prezintă concluziile preliminare ale studiului de impact pe clauze abuzive, în contextul intrării în vigoare a două noi articole la legea 193/2000. Studiul a fost cerut de către Fondul Monetar Internaţional la începutul anului, după ce băncile au acuzat pierderi foarte mari dacă le sunt scoase din contracte unele clauze.

BNR a trimis băncilor un chestionar, prin intermediul Asociaţiei Române a Băncilor, care să permită „evaluarea implicaţiilor asupra contului de profit şi pierdere a unor decizii judecătoreşti potenţiale privitoare la anumite caracteristici contractuale, în eventualitatea în care acestea ar fi considerate ca având caracter abuziv".

După ce a primit răspunsurile de la bănci, BNR a aplicat o metodologie proprie de calcul, pe care nu a dezvăluit-o nici Ministerului de Justiţie.

"Simulările efectuate de către instituţia noastră în mod independent, pe baza unei metodologii proprii, au avut în vedere surprinderea impactului asupra veniturilor din dobânzi, ţinând cont de ponderea majoritară a acestei categorii de venituri în totalul veniturilor operaţionale (aproximativ 60%) şi nu au luat în calcul aplicarea retroactivă a deciziilor judecătoreşti", se arată în scrisoarea BNR către Ministerul Justiţiei, studiată de ECONOMICA.NET.

BNR a găsit pierderi de maximum 4,7 miliarde de lei, în cazul în care unele clauze contractuale ar fi denunţate. Contrar unor informaţii venite dinspre banca centrală recent, la momentul la care au adresat scrisoarea către guvern, cei de la BNR considerau că impactul asupra sistemului bancar ar afecta stabilitatea financiară, însă apreciază că "probabilitatea de materializare a acestui impact maxim este relativ scăzută".

"Rezultatele preliminare ale studiului indică faptul că impactul modificărilor legislative ar afecta stabilitatea financiară în ipoteza în care şocul s-ar materializa la intensitate maximă (în eventualitatea generalizării unei hotărâri judecătoreşti la nivelul tuturor creditelor având clauze identice cu cea considerată abuzivă). Veniturile băncilor din România s-ar diminua cu 4,7 mld. lei, ceea ce ar echivala cu diminuarea indicatorului agregat de solvabilitate cu aproximativ 2,4 puncte procentuale (de la 15,01% în martie 2013 la 12,56%)", se mai arată în documentul citat.

Din concluziile prezentate de BNR reiese că diminuarea veniturilor ar fi singulară şi nu anuală.

De asemenea, BNR mai precizează că două bănci de "importanţă sistemică" ar cădea cu solvabilitatea sub 10%. BNR impune un prag neoficial de sovabilitate de 10% pentru băncile comerciale. Cel oficial este de 8%.

Ce pierderi ar putea avea băncile pe diferite clauze

Scrisoarea nu abundă în detalii privind calculele făcute de BNR şi nici nu prezintă exemple concrete de clauze vulnerabile, ci diferite situaţii. Din unele descrieri nu reiese clar dacă speţele ar fi unele noi sau se găsesc deja pe rolul instanţelor (sublinierile ne aparţin).

"Pierderea agregată a fost estimată de către Banca Naţională a României pe baza cumulării diminuării veniturilor realizate de instituţiile de credit prin contestarea în instanţă a următoarelor situaţii:"

• "eliminarea unor tipuri de comisioane. O asemenea acţiune ar genera pierderi de 2,27 miliarde de lei. Aceste pierderi au fost estimate de către bănci, Banca Naţională a României neavând posibilitatea cuantificării acestora", se arată în document.

Comisioanele cele mai contestate în instanţe sunt cel de risc, de gestionare a riscului, de acordare credit. Aşa cum spune BNR, aici a lucrat exclusiv cu materialul băncilor, iar calculele au fost, probabil, cel mai uşor de făcut.

• "existenţa unor diferenţe semnificative la nivelul marjei fixe stabilite pentru creditele cu dobândă variabilă, construite sub forma unui indice extern de referinţă plus o marjă fixă. Diferenţele semnificative pot fi explicate de riscul de credit specific debitorilor, precum şi de momentul acordării creditului (condiţiile macroeconomice aplicabile). În eventualitatea unei decizii de ajustare a marjei fixe, pierderile estimate ar fi de aproximativ 1,5 miliarde de lei".

Marja fixă a creditelor a fost modificată la momentul implementării OUG 50/2010. Cu acea ocazie, marjele au fost recalculate prin scăderea valorii indicatorilor de piaţă (Euribor, Robor, Libor) din dobânda curentă de la acel moment (compusă dintr-o dobândă internă şi o marjă). Cum Euribor şi Libor se aflau la minime istorice în 2010, marjele rezultate au fost mai mari decât cele iniţiale (un exemplu aici).

• "instituţiile de credit au practicat o rată variabilă a dobânzii stabilită în funcţie de un indice intern, fără a omogeniza nivelul dobânzii aplicate tuturor creditelor având caracteristici similare, dar distincte sub aspectul lunii de acordare. Aceste cazuri sunt probabil o consecinţă a unor practici neuniforme la nivelul băncii creditoare. Pierderile estimate pentru aceste cazuri sunt de aproximativ 810 milioane de lei".

Este cazul mai multor bănci care au calculat dobânzile unor credite, în special imobiliare, dar şi de consum, în funcţie de dobânzi interne - fie că se numeau dobânda de referinţă a băncii sau prime rate. În cele mai multe cazuri, modul de variaţie a acestor dobânzi nu era definit în contract, astfel că banca putea modifica discreţionar dobânda curentă în orice moment, fără să aibă legătură cu piaţa - vezi exemplul de mai sus.

BNR nu explică ce înseamnă lipsa de "omogenitate" a dobânzii în funcţie de luna de acordare a creditului. Nu avem cunoştinţă ca o astfel de problemă să fi fost invocată în instanţă.

• "instituţiile de credit nu actualizează conform unei metodologii transparente indicele intern pe baza căruia sunt construite dobânzile variabile, iar în urma intrării în vigoare a OUG 50/2010, acestea au trecut la acordarea de credite purtătoare de dobândă variabilă stabilită sub forma unui indice de referinţă extern (ex. EURIBOR 3M) plus o marjă fixă. Pierderile estimate în urma constituirii de provizioane pentru acoperirea pierderilor rezultate pentru acest tip de ajustări ar fi de aproximativ 120 de milioane lei".

Unii clienţi au denunţat actele adiţionale ocazionate de OUG 50, astfel că au refuzat să le fie recalculate marjele de dobândă pentru a fi legate de Euribor. În acest caz, aceştia fac plăţi în funcţie de dobânda internă a băncii.

Băncile văd pierderi de până la 21,2 miliarde de lei

"După propriile estimări ale băncilor, care ne-au fost transmise prin intermediul chestionarului, pierderea pe sistem ar fi de aproximativ 12 mld. lei, la care s-ar adăuga 9,2 mld. lei în ipoteza aplicării deciziilor judecătoreşti în mod retroactiv", se mai arată în raport.

Această estimare nu este inclusă în scenariul de risc al BNR. De asemenea, nu este menţionată nici posibilitatea ca unele credite să rămână fără clauza de dobândă, aşa cum s-a întâmplat în cel puţin un caz şi cum arată jurisprudenţa europeană.

De la 1 octombrie 2013 vor intra în vigoare dispozitiile art.12 şi 13 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, după două amânări.

Potrivit celor două articole, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sau asociaţiile pentru protecţia consumatorilor pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune ce conţin clauze abuzive. Instanţa poate să dispună încetarea folosirii acestor clauze, precum şi modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. De efectele unei decizii favorabile ale instanţei ar urma să beneficieze toţi consumatorii afectaţi de practicile abuzive, fără să mai fie nevoie ca aceştia să iniţieze acţiuni separate.

Prevederile normative care intră în vigoare spun că cererea de chemare în judecată de depune la Tribunalul de pe raza de acţiune a profesionistului, unde se judecă fondul, şi se ajunge până la Curtea de apel, în cazul în care una dintre părţi atacă hotărârea instanţei de fond cu apel. Pentru aceste procese nu există recurs. Ministerul Justiţiei doreşte să trimită aceste speţe la un tribunal specializat.

loading...
Loading...

CELE MAI NOI ȘTIRI

CELE MAI NOI ȘTIRI

OPINII ECONOMICA.NET

Daniel Oanţă

Vrem iar?

NOOBZ.RO

NSTRAVEL.RO

CAPITAL.RO