Cele mai mici costuri orare cu forța de muncă, în Bulgaria și România

Costurile medii orare marchează decalaje semnificative între statele membre ale Uniunii Europene, cele mai scăzute costuri orare cu forța de muncă fiind înregistrate anul trecut în Bulgaria (10,6 euro), România (12,5 euro) și Ungaria (14,1 euro), iar cele mai ridicate în Luxemburg (55,2 euro), Danemarca (50,1 euro) și Belgia (48,2 euro).

În 2024, costurile medii orare cu forța de muncă în industrie erau de 33,9 euro în UE și de 39,8 euro în zona euro, în timp ce în construcții erau de 30 euro în UE și de 33,4 euro în zona euro, iar în servicii de 33,3 euro în UE și de 36,4 în zona euro.

În domeniul economiei non-business (excluzând administrația publică), costurile medii orare cu forța de muncă erau de 34,2 euro în UE și de 37,5 euro în zona euro.

Costul orar cu mâna de lucru cuprinde costurile cu salariile și costurile non-salariale, precum contribuțiile sociale plătite de angajatori. Ponderea costurilor non-salariale în costul total al forței de muncă în toată economia era anul trecut de 24,7% în UE și de 25,5% în zona euro. Cea mai scăzută pondere a costurilor non-salariale a fost în România (4,8%), Lituania (5,4%) și Malta (5,8%), iar cea mai ridicată în Franța (32,2%) și Suedia (31,6%).

În 2024, comparativ cu 2023, costurile orare cu forța de muncă în toată economia exprimate în euro au crescut cu 5% în UE și cu 4,5% în zona euro.

În zona euro, costurile orare cu forța de muncă au crescut în toate statele membre, iar cel mai semnificativ avans a fost în Croația (14,2%), Letonia (12,1%) și Lituania (10,8%). Cel mai redus s-a consemnat în Cehia (1,3%), Finlanda (1,8%) și Luxemburg (2,1%).

În cazul țărilor din afara zonei euro, costurile orare cu forța de muncă exprimate în moneda națională au urcat anul trecut în toate statele membre, cea mai importantă creștere fiind în România (14,2%), Bulgaria (13,9%), Ungaria (13,6%) și Polonia (12,8%), iar cea mai redusă creștere în Suedia (3,6%).