Comisia de la Veneţia: Corupţia este un factor de ameninţare major pentru România

‘Corupţia este un factor de ameninţare major pentru România şi agenţiile de informaţii trebuie să se ocupe de această problemă. Însă cum definim şi stabilim limitele securităţii naţionale? Acest concept de securitate naţională poate să fie extins. Dacă iau un exemplu, o mare parte din venitul statului islandez provine din pescuit iar acesta constituie o problemă de securitate naţională. De aceea, şi corupţia e o problemă de care se ocupă aceste instituţii (serviciile de informaţii – n.r.) în România. Nu ar trebui să o facă, corupţia constituie o problemă majoră în România, o problemă endemică. Normalitatea înseamnă că e o problemă de care trebuie să se ocupe Parchetul şi Poliţia, nu serviciile de informaţii’, a spus Iain Camerun la conferinţa cu tema ‘Controlul democratic al serviciilor de informaţii: provocări şi modele de succes în UE şi România’.

El a adăugat că un serviciu de informaţii ar trebui să se ocupe de fapte care preced ameninţările, de etapa ‘preinfracţională, iar ca să înţelegi ameninţarea (la siguranţa naţională – n.r.) trebuie să înţelegi şi ‘normalitatea’ ameninţării.

‘Abordarea corupţiei implică şi nişte operaţiuni sub acoperire, informatori etc, dar ideea este că toţi aceştia ar trebuie să fie sub controlul poliţiei, iar dacă poliţiştii sunt corupţi, ar trebuie să fie controlaţi de o unitate specială. De aceea avem o problemă de natură penală de care se ocupă parchetul şi instanţele’, a mai spus Camerun.

În context, Camerun a arătat că uneori există ‘ameninţări excepţionale’ care trebuie tratate în ‘moduri excepţionale’, iar nerespectarea acestei abordări poate aduce cu sine şi exercitarea ‘abuzivă’ a puterii.

‘Această nerespectare uneori aduce cu sine şi exercitarea abuzivă a puterii. Uneori, serviciile de informaţii şi activitatea lor sunt utilizate împotriva unor oponenţi politici şi există şi riscul cert ca agenţiile de informaţii să-şi dezvolte o anumită gândire pro-securitate. De asemenea, se poate dezvolta o mentalitate pretoriană, practic devin stat în stat aceste servicii de informaţii. Şi în România s-au auzit foarte multe în această problemă, pentru că are o bogată experienţă în acest domeniu. De exemplu, să te pui de acord că serviciile de informaţii nu ar trebui folosite pentru servicii politice, ceea ce se afirmă că se întâmplă în România. Problema este cum să prevenim producerea acestor lucruri’, a mai arătat vorbitorul.

Potrivit acestuia, numărul angajaţilor din serviciile româneşti de informaţii ar trebui redus la 2.500-2.600, proporţional cu populaţia ţării, în scopul de a fi redus numărul abuzurilor.

‘Suedia are 10 milioane de locuitori, jumătate din populaţia România. Şi noi avem în Suedia 1.200 d angajaţi în acest serviciu de informaţii. Ce înseamnă asta: că în România ar trebui să fie 2.500-2.600 de oameni în serviciile de informaţii. Cam asta e cifra pe care trebuie să o avem în vedere. Scopul este de a reduce numărul de angajaţi pentru a reduce şi abuzurile. Trebuie să acceptăm faptul că fiecare serviciu sau fiecare facţiune dintr-un serviciu are nişte reguli ale sale pe care trebuie să le respecte şi în ce măsură agenţiile de informaţii trebuie implicate în combaterea corupţiei’, a adăugat reprezentantul Comisiei de la Veneţia.

Cât priveşte responsabilitatea sistemului parlamentar, el a spus că politicienii au legitimitate democratică de a monitoriza iar cel mai bun mecanism în materie de responsabilizare constă în combinarea cunoştinţelor experţilor cu cele ale politicienilor pentru a crea un mecanism hibrid.

‘Personal nu am văzut un sistem parlamentar cu o responsabilitate foarte mare. Politicienii sunt ocupaţi, au insuficiente cunoştinţe de specialitate, sunt foarte interesaţi în publicitate, iar unii politicieni în probleme de confidenţialitate sunt imaturi şi doresc să înregistreze profit politic şi folosesc serviciile de informaţii. Însă politicienii au legitimitate democratică de a monitoriza. Prin urmare, cel mai bun mecanism de responsabilitate constă în combinarea cunoştinţelor experţilor cu cele ale politicienilor pentru a crea un mecanism hibrid’, a precizat Camerun.

A mai luat cuvântul George Edward Howarth, membru al Comisiei parlamentare de control al serviciilor secrete britanice (The Intelligence and Security Commitee of Parliament (ISC), Marea Britanie.

Conferinţa ‘Controlul democratic al serviciilor de informaţii: provocări şi modele de succes în UE şi România’, organizată la Palatul Parlamentului de Fundaţia Friedrich-Ebert şi Uniunea Naţională a Judecătorilor din România, propune să aducă împreună experţi români şi europeni, magistraţi şi decidenţi politici pentru a identifica modele de bune practici, standarde în materie de exercitare a controlului democratic, precum şi pentru a discuta despre modalităţile de asigurare a unui echilibru între nevoia de securitate şi nevoia de control.