Reportaj în Olanda. Cetățenii preiau controlul rețelei de încălzire și al prețului. Cum arată comunitățile de energie și ce ar putea învăța România

Economica.net a vizitat, la invitația Greenpeace, două dintre aceste două locuri în Olanda.

Primul este Culemborg, un orășel de circa 30.000 de locuitori, foarte aproape de Utrecht. Aici, un grup de locuitori deține o rețea de încălzire centralizată și au înființat cooperativa Thermo Bello în acest scop în 2009.

Centrala funcționează cu o pompă de căldură cu o capacitate de producție de un megawatt. Aceasta, cu ajutorul unui schimbător de căldură folosește căldura apei de la o instalație din apropiere, unde apa subterană este purificată pentru a o face potabilă și apoi răcită. Ca supliment, în cazul unei defecțiuni a pompei sau când temperatura scade mult sub zero grade, ceea ce e destul de rar în Olanda, sunt disponibile două încălzitoare pe gaz care au, la rândul lor, o capacitate de 1,7 Megawați împreună.

„În acest district, avem multe inițiative cetățenești, iar această companie, Thermobello, este una dintre ele. O altă inițiativă a fost ferma urbană, avem o inițiativă de car sharing, am construit împreună cu cetățenii un acoperiș cu panouri solare fotovoltaice, am înființat o cooperativă pentru mașini electrice și avem un grup de cetățeni care sunt responsabili, împreună cu municipalitatea, de întreținerea spațiilor verzi publice”, spune Gerwin Verschuur directorul companiei Thermo Bello.

Ca de obicei în cazul ideilor radicale, inițial, a atras un mic grup de entuziaști dornici să înceapă. Și alți locuitori l-au considerat interesant, dar au vrut întâi să vadă cum se va dezvolta proiectul. Au fost formate patru grupuri de lucru, axate pe comunicare, organizare, finanțe și tehnologie. Împreună au dezvoltat în continuare planul de afaceri.

Totul a început când compania locală de apă a fost cumpărată de o companie privată care nu mai dorea să se ocupe de furnizarea de căldură ci să scape de această activitate. Primăria nu a arătat niciun interes să o preia, așa că i-a întrebat locuitori dacă nu doresc să facă ei acest lucru.

„Au fost oameni care aveau ceva experiență în domeniul încălzirii urbane și au considerat că aceasta era o oportunitate importantă. Am zis să profităm de această șansă și să elaborăm un plan de afaceri pentru a cumpăra această activitate de la compania de apă potabilă. Și asta s-a întâmplat. A durat un an și jumătate”, explică Gerwin Verschuur.

Finanțarea rețelei: contribuții ale membrilor, credite și transparență totală

Locuitorii au fondat cooperativa Thermo Bello, prin care au înființat o societate cu răspundere limitată. Fiecare membru al cooperativei a contribuit cu minim 250 de euro la capital pentru fiecare acțiune pe care a dorit să o cumpere. În total, membrii au contribuit cu 42.000 de euro, iar o companie privată cu 10.000 de euro. Prețul de achiziție al centralei a fost de 150.000 de euro, diferența fiind acoperită de un credit bancar.

„Am început să producem energie termică ca societate independentă la 1 ianuarie 2009. Așadar, avem deja peste 16 ani de activitate. După 10 ani, în 2019, nu mai aveam datorii la bancă. Am achitat toate împrumuturile. Dar, în al doilea an, am contractat un împrumut suplimentar de 100.000 de euro, deoarece trebuia să dezvoltăm rețeaua pentru a conecta o școală gimnazială”, continuă Gerwin Verschuur.

Începând cu 2021 s-au apucat de renovare. Întâi au înlocuit două cazane pe caz care se stricaseră, apoi pompa de căldură, schimbătorul de căldură și cele două pompe de distribuție. Pentru a finanța lucrările au mai luat un credit de 350.000 de euro de la bancă, în timp ce alți 80.000 de euro au venit de la membrii cooperativei tot sub formă de împrumut.

Cooperativa are în total 60 de membri, însă nu toți clienții companiei de termoficare sunt membri. Acum, la rețea sunt conectate 230 de clădiri, inclusiv o școală cu 5.000 de elevi, o grădiniță și două clădiri de birouri.

Costul facturilor este ținut jos

Pentru că în această comunitate case sunt construite cu o bună izolație, Gerwin Verschuur spune că necesarul de energie este mai mic în comparație cu o casă tipică olandeză: 25 de Gigajouli pe an față de 40. Astfel, costul facturilor sunt ținute sub control și directorul ne asigură că prețul încălzirii este comparabil cu sistemele care generează căldură exclusiv cu gaze naturale. Un alt avantaj este că nu plătesc impozit pe profitul companiei de termie întrucât este o investiție într-o instalație sustenabilă.

„Ne-am dovedit valoarea în timpul crizei energetice, după atacul Rusiei asupra Ucrainei. În timp ce în alte zone ale Olandei prețul încălzirii s-a triplat, noi l-am crescut doar cu 50%”, adaugă Verschuur, care a fost cândva activ și în structura birocratică a Comisiei Europene, respectiv în domeniul agriculturii ecologice.

„Factura lunară pentru o casă variază între 70 și 160 de euro, depinde de suprafață. Nu facem diferență între vară și iarnă, chiar dacă vara nu beneficiezi de căldură am împărțit costul pe tot anul”, a mai explicat directorul.

Situația din Culemborg este unică deoarece Vitens, compania de apă și vânzătorul rețelei de încălzire, era nerăbdător să o vândă și a scăzut valoarea acesteia cu 90%. Însă, acesta a fost un proiect pilot în Olanda și a arătat că proiectele comunitare sunt fezabile.

Amsterdam WG-terrein: un cartier mobilizat să-și construiască propria rețea de termoficare

Un alt exemplu de succes l-am găsit chiar în capitala Amsterdam, într-un cartier de blocuri. Cartierul WG-terrein, cu aproximativ 800 de unități rezidențiale și 600 de unități comerciale, situat aproape de centrul orașului se află în mijlocul construcției rețelei proprii de termoficare.

Aici, locuitorii și spațiile comerciale, printre care și un cinematograf, folosesc centrale pe gaz individuale sau pompe de căldură pe bloc pe gaz. În prezent, șantierul este în toi și se instalează țevile și pompa de căldură, urmând ca în mai 2026 să înceapă să funcționeze. Deși nu au avut ”norocul” comunității din Culemborg, de avea rețeaua deja instalată și oportunitatea de a cumpăra compania de termoficare la un preț derizoriu, au reușit să atragă subvenții de la Guvern și de la municipalitate pentru proiectul lor, denumit Ketelhuis WG.

Totul a început în 2018 cu un e-mail adresat centrului comunitar al cartierului, își amintește Ina Sok, care administrează centrul. Unul dintre locuitori se plângea că tranziția energetică nu se desfășura suficient de repede. Așa s-a coagulat un grup de 10 vecini preocupați de această problemă.

Mobilizarea celorlalți vecini s-a făcut pe parcurs în câțiva ani. Un grup de voluntari a mers din ușă în ușă să informeze și să răspundă la întrebări. Un factor decisiv l-a avut și scumpirea facturilor la gaz ca o consecință a războiului din Ucraina.

„Dar nu am fi ajuns nicăieri fără acel grup inițial. Și ceea ce este frumos la proiectul nostru este că a creat și o comunitate de oameni. Oamenii doresc de mult timp să facă ceva pozitiv pentru că se întâmplă multe lucruri urâte în lume”, spune doamna Sok.

Provocările unui cartier cu clădiri vechi și proprietari multipli

În total, cartierul găzduiește în jur de 1.2oo de gospodării din 30 de clădiri, o școală primară și un cinema. Acesta este amplasat în clădirile unui fost spital de neurologie care urma să fie demolat. Până să intre buldozerele, cele mai mari pavilioane au fost ocupate de ilegal de câțiva artiști care astfel au împiedicat demolarea clădirilor spitalului. Acestea au fost transformate în apartamente de locuit, locuințe sociale, o școală, grădiniță, un cinema și studiouri de artiști.

„Avem un centru comunitar protejat. Clădirile din acest cartier au destinații foarte diverse. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am obținut o subvenție importantă din partea Guvernului. Ideea era că, dacă putem realiza acest lucru aici, este posibil oriunde. Pentru că este un loc foarte dificil din cauza proprietarilor diferiți și a vechimii clădirilor, care au fost construite între anii 1880 și 2002. Asta face ca realizarea acestui lucru să fie foarte dificilă. Și, desigur, amploarea proiectului pe care încercăm să îl realizăm”, explică Ina Sok.

Pentru o mai bună organizare comunitatea s-a împărțit în cinci grupuri de lucru, fiecare cu responsabilități diferite, de la partea tehnică la cea financiară.

„Acesta este unul dintre motivele pentru care lucrurile au decurs foarte bine. Aș spune că o lecție importantă este să încerci să împarți lucrurile în acest fel. Dar apoi să le și reunești. Așadar, la fiecare două săptămâni, oamenii se întâlneau și prezentau rapoarte despre modul în care funcționa grupul lor de lucru. Am funcționat și un pic ca un startup. Pentru că facem ceva nou și era un grup mic. Așadar, toată lumea era implicată în toate. Și voiau să aibă ceva de spus despre toate. Acum devenim o companie adevărată. Așa că trebuie să vedem cum funcționează acum. Cum aranjăm și organizăm lucrurile acum. Asta este o tranziție foarte mare pentru un startup către o companie și o corporație”, adaugă Ina Sok.

Un proiect care schimbă viața oamenilor: cum funcționează

Proiectul presupune colectarea în timpul verii a stratului de suprafață ai apei din Canalul Jacob van Lennep care străbate zona. Este vorba de primii 20 de centimetri ai apei care vor fi încălziți de soare. Apa este preluată în sistem și transportată într-un spațiu tehnic unde căldura este extrasă cu ajutorul unui schimbător de căldură. Căldura este transferată către un alt canal situat mai jos care se construiește în prezent la aproximativ 180 de metri adâncime. Aici temperatura apei rămâne constantă pe parcursul anului și apa este pompată înapoi la suprafață și în locuințe în timpul iernii.

Pentru energia electrică necesară alimentării pompelor, au semnat un contract cu o companie care operează un parc eolian din apropiere. Acesta va acoperi 60% din necesarul lor de energie electrică; diferența va fi achiziționată de pe piață.

Theo Konijn, care locuiește în această parte a orașului de peste 40 de ani, este responsabil de planul financiar. „Toată investiția se ridică la 30 de milioane de euro, pentru care avem subvenții în valoare de 13 milioane de euro, dintre care un milion și jumătate au venit de la Amsterdam”, explică el. „Vom lua un împrumut de 8 milioane de euro și aproximativ 6,5 milioane de euro vor trebui să fie acoperiți de utilizatori. Conectarea la sistem costă 5.000 de euro, dar, de asemenea fiecare gospodărie primește o subvenție de 1.500 de euro, deci vor contribui cu 3.500 de euro pentru un apartament mediu ocupat de proprietar. Pentru apartamentele închiriate, contribuția va fi plătită de asociația de locuințe.”

Mai există o diferență de 2,5 milioane de euro, respectiv contravaloarea pompei de căldură și a instalării sale va fi acoperită de Organizația care se ocupă de apa din Olanda, un fel de regie publică care administrează încă din secolul 13 canalele de apă care alimentează morile.

Perspective în România

Comunitățile de energie în Europa s-au dezvoltat considerabil în ultimii 10 ani, în prezent existând peste 9.000 cu mai mult de 900.000 de membri, potrivit datelor Greenpeace. Deși majoritatea se află în Europa de Vest, în țări precum Danemarca, Germania, Olanda, Belgia, Spania sau Marea Britanie, și mai puțin de 150 sunt situate în Europa Centrală și de Est, România a făcut un pas uriaș în acest sens la începutul lunii noiembrie. Guvernul a aprobat legislația privind înființarea comunităților de energie, după aproape trei ani de așteptare și solicitări din partea autorităților locale și societății civile.

Astfel cetățenii, primăriile, ONG-urile și întreprinderile mici au cadrul legal prin care pot produce, gestiona și consuma împreună energie regenerabilă.

O inițiativă de acest gen se află în comuna Buteni, județul Arad, care are deja peste 160 de prosumatori.

Acolo, primarul localității Mircea Braiți are în plan de a crea una dintre primele comunități de energie din surse regenerabile din România cu fonduri europene și cu un program din fonduri norvegiene.

Până atunci însă, Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) trebuie să elaboreze normele de aplicare a legii în lunile următoare.

Până la 31 decembrie 2025, instituția trebuie să adopte procedura de constituire a Registrului de comunități de energie, care va permite înregistrarea și recunoașterea oficială a acestora. Ulterior, până la 28 februarie 2026, ANRE trebuie să stabilească metodologia de analiză a costurilor și beneficiilor pentru partajarea energiei regenerabile în rețea, iar până la 31 martie 2026, să aprobe condițiile privind utilizarea capacităților de stocare ale comunităților și membrilor lor.