Consiliul Concurenţei critică dobânzile puse de bănci la credite

„Nivelul depozitelor a rămas cu mult peste cel al creditelor, aceasta fiind și cauza principală pentru care în continuare rata dobânzii la depozitele atrase este relativ scăzută. Trebuie să mai ținem cont și de faptul că majoritatea fondurilor, mai ales la nivelul băncilor mari din România, provine din depozitele atrase și nu din finanțarea interbancară, astfel creșterea ROBOR are un impact foarte mic asupra costului de finanțare pentru bănci, atâta timp cât dobânda la depozitele atrase a crescut mult mai puțin decât dobânda la creditele acordate”, spune Consiliul în raport.

O parte a analizelor Consiliului Concurenței din sectorul bancar s-a concentrat asupra ancorei de credite pentru gospodării, cu precădere asupra indicelui ROBOR. Pe termen lung, principalul element care determină evoluția indicelui ROBOR este nivelul inflației, pe termen scurt, însă, o lipsă de lichiditate în sistemul bancar poate conduce la o creștere bruscă a nivelului ROBOR, lucru care s-a întâmplat în perioada 23 septembrie – 3 octombrie 2017 când nivelul ROBOR-ului overnight a crescut de la 0,5% la 2%, arată raportul.

Dintre toți indicii ROBOR, cel la 3 luni (ROBOR 3M) este cel mai important deoarece acesta este folosit în majoritatea contractelor pentru credite imobiliare. În urma analizelor efectuate de către Consiliul Concurenței asupra diferențelor dintre ROBOR 3M și dobânzile de pe piețele interbancare, a reieșit faptul că au existat perioade în care această diferență a fost mai mare de un punct procentual, scrie Consiliul.

Impactul creșterii ROBOR este mult mai puternic în cazul creditelor pentru companii și a creditelor imobiliare acordate gospodăriilor, deoarece în aceste cazuri dobânda ROBOR are o pondere foarte mare (peste 50%) în determinarea dobânzii anuale efective (DAE). În cazul creditelor de consum, dobânda ROBOR are o pondere de doar 20%, ceea ce determină o creștere relativă a DAE mult mai mică. Deși creșterea dobânzii ROBOR a fost încorporată în totalitate atât în creditele pentru populație cât și în cele pentru companii, nu același lucru se poate spune și pentru dobânzile plătite de către bănci deponenților, mai ales în cazul depozitelor atrase de la gospodării.

Concurenţă redusă în sistemul bancar

Între altele, Consiliul nu exclude existența unui grad redus de concurență în domeniul bancar şi avertizează sistemul să se pregătească de o deschidere mai mare a pieţei făcută de fintech-uri.

Băncile existente trebuie să se pregătească pentru creșterea concurenței din sectorul financiar nebancar și Fintech, creștere alimentată de rolul tot mai mare al tehnologiei în serviciile financiare.

Concurența sporită în împrumuturi, investiții și plăți va conduce la o creștere a presiunii asupra veniturilor provenite din sectorul bancar de retail. Intensificarea concurenței va conduce la o creștere a luptei pentru atragerea de depozite și la o scădere a veniturilor aferente descoperirilor de cont și cele aferente plăților efectuate cu cardul.

La finele anului 2018 băncile mari şi-au consolidat poziția, acestea deținând o cotă de piață de 76.6%, însă au generat în același timp 90,7% din profiturile totale ale sectorului. Dat fiind specificul economiei și societății românești, unde există o pondere foarte mare a populației care trăiește în mediul rural (aproximativ 40% din total populație), băncile au nevoie de prezență fizică în acele comunități. Prezența fizică însă impune costuri fixe ridicate, care pentru băncile mici sunt de nesuportat. Pe lângă această caracteristică, băncile mari reușesc să diminueze costurile (mai ales pe cele administrative) prin economii de scară, ceea ce conduce la creșterea profitabilității.

Aici găsiţi Raportul Anual al Consiliului Concurentei 2019