‘În primul rând, graniţa SUA este foarte aproape de cea a Rusiei în zona Strâmtorii Bering. Apoi, este straniu că Statele Unite percep drept o provocare zborurile Forţelor aeriene ruse deasupra zonelor neutre ale Oceanului Pacific. Mai ales că frecvenţa zborurilor de recunoaştere ale aviaţiei americane în apropierea coastelor estice ale Rusiei nu s-a diminuat niciodată de la sfârşitul Războiului Rece’, astfel a încercat un oficial din ministerul rus să justifice zborurile tot mai dese ale bombardierelor strategice ruseşti în respectiva zona. În plus, el l-a acuzat pe generalul Carlisle că nu ştie geografie.
Acesta din urmă a raportat luni o sporire semnificativă a incursiunilor bombardierelor cu rază lungă de acţiune TU-95 (cu numele de cod ‘Ursul’ în terminologia NATO) într-o vastă zonă a Oceanului Pacific ce se întinde până aproape de California şi de insula Guam, acestea fiind la circa 10.000 de kilometri depărtare una de cealaltă. Generalul Carlisle a declarat că zborurile au ca obiectiv culegerea de informaţii, mai ales despre manevrele militare comune ale armatelor SUA şi Coreii de Sud, şi etalarea puterii militare ruse ca urmare a conflictului din Ucraina.
Aviaţia rusă efectuează în mod regulat zboruri cu aparate TU-95 deasupra zonelor neutre din oceanele Atlantic, Pacific şi Arctic, dar şi deasupra Mării Negre. Luna trecută, astfel de bombardiere însoţite de avioane de vânătoare MiG-31 au fost detectate deasupra Mării Nordului, aviaţiile militare ale Marii Britanii, Olandei şi Danemarcei fiind nevoite să ridice de la sol avioane de vânătoare pentru a le intercepta, întrucât aparatele ruseşti se apropiaseră prea mult de frontierele lor.