Daniel Dăianu: Inteligenţa artificială nu poate preveni crize financiare, dar ar putea ajuta la atenuarea lor

„AI (Artificial intelligence – AI – n.r.) nu poate preveni crize financiare (şi economice), dar ar putea ajuta la atenuarea lor, a efectelor negative. Până una alta, după cum anticipează nu puţini, AI ar putea conduce la distrugerea a mai bine de 40% din locurile de muncă actuale din lume. Iar fără o creare considerabilă, compensatoare, de noi slujbe, am asista la o distrugere de mare anvergură, cu implicaţii economice şi sociale foarte serioase, inclusiv pe plan financiar – nu la o creative destruction cum ar spune Joseph Schumpeter. Nu mai vorbesc de faptul că, după cum nota Nouriel Roubini (Project Syndicate, 11 febr, a.c), stupizenia în lume este copleşitoare, poate anula uşor beneficii ale AI”, consideră Daniel Dăianu.

Preşedintele CF arată, printre altele, că AI poate amplifica „reacţii de turmă” chiar dacă noi tehnologii, algoritmi, ar prelucra mult mai multă informaţie (big data), iar modelele folosite de bănci şi fonduri de investiţii pentru gestionarea riscurilor ar fi mai performante. Potrivit autorului, cei care au administrat fondul de risc LTCM au beneficiat de modele supersofisticate (doi laureaţi ai Premiului Nobel au lucrat acolo), dar care au fost date peste cap de evenimente extreme, de non-liniarităţi. Iar astfel de eşecuri au mai fost.

Daniel Dăianu spune că AI poate favoriza escrocherii, deşi tot ea ar putea ajuta la detectarea acestora de către autorităţile de supraveghere. AI nu poate elimina contagiunea în pieţe, care este o formă de reacţie în lanţ, un „efect de turmă” şi care obligă la intervenţia statului (a băncii centrale) ca salvator de ultimă instanţă (lender of last resort).

„AI nu poate elimina distincţia între micro şi macro, cu implicaţii de ordin teoretic şi practic. Comportamente la nivel individual, de firmă, pot fi raţionale (urmărirea câştigului net în raport cu diverse constrângeri, inclusiv de ordin ecologic), tot mai puţin supuse emoţiilor prin folosirea algoritmilor (AI), în timp ce activitatea economică nu poate evita fluctuaţii economice, mici sau de amploare. Întrebarea este dacă are temei ca autoritatea centrală (guvern, banca centrală) să intervină pentru a încerca să reducă fluctuaţii mari, pentru o stabilizare a activităţii economice, pentru a preveni crize de amploare. Dacă răspunsul este da, atunci se poate discuta dacă aceste intervenţii pot fi ajutate de AI. Şi ajungem astfel la modele şi prognoze macro, reguli şi principii, folosite de guverne şi bănci centrale, de organisme financiare internaţionale – de guverne în formularea de politici bugetare, de bănci centrale în politici monetare şi macroprudenţiale, de organisme financiare internaţionale şi grupuri interstatale ca facilitatori de coordonare ale politicilor statelor (exemplu: Grupul 20 a avut un asemenea rol în reacţia colectivă la criza financiară globală)”, se arată în articol.