Deficitul mare, amenințarea ratingului și inflația ne condamnă la dobânzi mari. Execuția bugetară s-a îmbunătățit, dar nu am trecut hopul, chiar dacă 90% din banii din PNRR vor intra până la sfârșitul anului – analiști

Adaugă-ne ca sursă preferată

”Se vede clar o îmbunătățire a execuției bugetare. Veniturile au crescut, pentru că au înglobat și creșterea de TVA de anul trecut și majorarea impozitului pe profit etc.  Cheltuielile cu personalul bugetar au scăzut, ceea ce este foarte bine. Probabil diferența dintre calculele ESA și cele ale Ministerului Finanțelor se datorează și faptului că au mai intrat fonduri europene”, spune Adrian Codîrlașu, președinte CFA România.

Cu toate acestea, arată economistul, el spune că pericolul nu a trecut încă, chiar și în situația favorabilă în care ultimele tranșe din PNRR vor intra pînă la sfârșitul anului, așa cum a subliniat ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare. Acesta a arătat în raportul de prezentare a execuției bugetare pe primele nouă luni are șanse să respecte ținta de deficit bugetar pe 2026, de 6,2% dacă intră și ultimii bani din PNRR.

”Atingerea țintei de deficit este condiționată de sumele primite efectiv, până la 31 decembrie 2026, în cadrul cererilor de plată nr.5 (depusă la 14 august 2026) și nr.6 (finală, depusă la 30 septembrie 2026) din PNRR, aflate în evaluare la Comisia Europeană, a căror componentă de grant însumează 4,23 de miliarde de euro (circa 1% din PIB)”, a declarat Nazare.

Totuși, Adrian Codîrlașu este reticent și spune că, ”și în situația în care vor intra peste 90% din banii așteptați din PNRR, pericolul nu aș spune că a trecut”. Drept care el enumeră cele trei motive care stau la baza îndoielilor sale: deficitul bugetar mare care ne ridică în sus dobânzile de împrumut, ratingul României aflat pe muchie de cuțit la granița dintre Junk și Investment Grade și care la rândul său ne mărește dobânzile de credit și bineînțeles inflația, care este la ora actuala problemă a României și care, nu dă semne să scadă, fapt care ne ține din nou dobânzile în corzi.

Creșterea economică a stagnat, ba chiar am intrat în recesiune, dar inflația persistă să nu scadă, iar dobânzile rămân mari sau chiar mai cresc

Inflația mare, cea mai mare din UE, este și cea care ridică cele mai mari semne de îngrijorarea pentru Valentin Tătaru, economistul șef al ING Bank. Creșterea economică a stagnat, ritmul de creștere a salariilor a încetinit brusc, veniturile reale sunt sub presiune, iar politica fiscală s-a înăsprit. Cu toate acestea, inflația de fond rămâne la un nivel ridicat, atât în comparație cu restul Europei, cât și cu ținta Băncii Naționale a României (BNR).

Inflația anuală a prețurilor de consum din România a scăzut de la 10,4% în iunie la 6,2% în august, înainte de a crește ușor la 6,6% în septembrie (6,5% conform indicelui IAPC comparabil la nivelul UE, prețurile înregistrând o creștere de 0,77% numai în luna septembrie). Totuși, această scădere supraestimează îmbunătățirea de fond. O mare parte a scăderii reflectă efecte de bază favorabile, pe măsură ce creșterile bruște din 2025 ale prețurilor la energie electrică, TVA și accize nu mai sunt incluse în comparația anuală.

Un indicator mai relevant este indicele CORE2 ajustat al BNR, care exclude prețurile administrate și componentele volatile. Deși a scăzut de la 8,5% la sfârșitul anului 2025 la 6,2% în septembrie, inflația de bază rămâne ridicată și nu dă semne că s-ar decupla de rata inflației globale.

Această distincție este importantă. Creșterile punctuale ale TVA-ului sau ale tarifelor la utilități sunt eliminate automat din inflația anuală după 12 luni, chiar dacă nivelul mai ridicat al prețurilor rămâne în vigoare. Adevărata întrebare este dacă astfel de șocuri lasă urme de durată asupra cererilor salariale, chiriilor, prețurilor serviciilor, așteptărilor și așa mai departe. În România, o parte semnificativă a fiecărui șoc a avut exact acest efect.

În ciuda faptului că inflația se situează cu mult peste ținta de 2,5% a BNR, așteptările nu s-au dezancorat complet. În schimb, ancorarea a devenit dependentă de orizontul de timp.

România a ajuns să aibă cele mai mici salarii medii din Uniunea Europeană

Analiștii profesioniști continuă să estimeze că inflația pe termen lung se va situa aproape de limita superioară a intervalului țintă (Bănca Națională a României (BNR) prognozând o valoare de 3,4% până la sfârșitul anului 2027), ceea ce arată că ținta continuă să ancoreze obiectivul final. Cu toate acestea, gospodăriile și firmele își bazează deciziile pe termen scurt privind prețurile și salariile pe prețurile din supermarketuri și pe facturile la utilități pe care le văd astăzi, ceea ce lasă țintei o influență redusă asupra traiectoriei pe termen scurt.

”Consumul slab și ratele ridicate ale dobânzilor pot reduce temporar inflația, dar singurul remediu durabil este extinderea capacității productive: infrastructură mai bună, o rată mai mare de participare a forței de muncă, competențe mai solide și un sector al bunurilor tranzacționabile mai extins”, este de părere Valentin Tătaru.

De altfel, așa după cum a comunicat Institutul Național de Statistică salariul mediu net din România, în august, a fost de 5.688 de lei, în scădere cu 2,3% față de iulie. ”Asta înseamnă 1.063 de euro. Bulgaria a publicat și ea salariul net. Este de 1.120 de euro. Este prima dată de când România a intrat în UE când Bulgaria depășește România la salariul mediu net. Iar România devine țara cu cel mai mic salariu net din UE”, spune finanțistul Radu Georgescu.

Inflația continuă să crească, alimentată de nevoile Guvernului, care este avantajat de o majorare a inflației în condițiile macroeconomice date, datorită ei putând ajunge chiar să îndeplinească în siguranță ținta de deficit bugetar, de 6,2% în 2026, după cum spune Adrian Codirlașu, dar  salariile scad, iar modelul de creștere economică a României nu mai este sustenabil. Trebuie căutată probabil o soluție în stimularea productivității.