Din păcate, avem în aceste zile un exemplu concret chiar în cazul unei entități publice din România – Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) – care trece prin cea mai gravă breșă de securitate cibernetică înregistrată până acum de o instituție a statului.
În ultimii 20 de ani, în economia globală se duce o adevărată cursă a înarmării tehnologice. Potrivit datelor Institului Gartner, companiile din întreaga lume au direcționat anual aproape 200 de miliarde de euro către securitatea cibernetică în perioada 2006 – 2026. Numai în ultimii doi ani, cheltuielile utilizatorilor finali pentru soluții de securitate au atins praguri amețitoare: 183 de miliarde de dolari în 2024 (aproximativ 169 de miliarde de euro) și 213 miliarde de dolari în 2025 (aproximativ 196 de miliarde de euro).
Sumele de mai sus au fost direcționate, potrivit rapoartelor companiilor, în firewall-uri de ultimă generație, soluții antivirus bazate pe inteligență artificială, sisteme de detecție a intruziunilor și platforme complexe de răspuns la incidente. Paradoxal însă, curba atacurilor cibernetice și a pagubelor colaterale continuă să crească. Majoritatea organizațiilor suferă din cauza unei mari vulnerabilități, adesea ignorată: absența unei guvernanțe coerente a riscului cibernetic. Aici poate fi de ajutor Cyber Governance-as-a-Service (CGaaS), care mută centrul de greutate al apărării digitale din camera serverelor direct în sala Consiliului de Administrație. Când răspunderea este directă, se presupune că executivii se vor concentra pe cele mai bune soluții și măsuri de protecție cibernetică.
Securitatea cibernetică a fost tratată exclusiv ca problemă tehnică, administrată de departamentul IT. Totul se schimbă odată cu intrarea în vigoare a Directivei Europene NIS2, alinierea la standardele ISO 27001:2022, adoptarea cadrului NIST Cybersecurity Framework și, mai ales, normele severe privind reziliența operațională digitală (DORA), care impun o realitate juridică nouă în Uniunea Europeană.
Poate demonstra Consiliul de Administrație că a luat decizii informate, documentate și proporționale pentru a gestiona riscul cibernetic, aceasta este întrebarea. Administratorii trebuie acum să gestioneze amenințările digitale cu aceeași rigoare cu care supraveghează riscurile financiare, de piață sau de conformitate legală.

La nivelul Uniunii Europene, Agenția pentru Securitate Cibernetică (ENISA) arată că blocajul actual nu rezidă în lipsa tehnologiei pe piață, ci în incapacitatea cronică a managementului de a coordona eficient investițiile, procesele interne și responsabilitățile executive.
Dacă soluția este guvernanța, de ce nu își angajează fiecare companie propriul Chief Information Security Officer (CISO) de elită? Uniunea Europeană se confruntă cu o criză structurală de personal calificat. ENISA estimează un deficit de aproximativ 300.000 de specialiști în securitate cibernetică la nivelul blocului comunitar.
Forța de muncă activă în Europa: ~1,4 milioane de profesioniști în cybersecurity.
Necesarul real de specialiști: ~1,8 milioane.
Deficitul net estimat: 424.000 de experți.
Un CISO cu experiență, capabil să navigheze hățișul legislativ european și să vorbească limba afacerilor în fața board-ului, a devenit o resursă scumpă pentru întreprinderile mijlocii și chiar pentru multe companii mari cu capital local. Încercarea de a clădi o echipă internă completă de guvernanță se dovedește a fi o strategie nesustenabilă din punct de vedere financiar.
Modelul CGaaS apare ca un răspuns pragmatic la această criză de talente și la cerințele stricte de reglementare. Acesta permite companiilor să își externalizeze strategic funcția de guvernanță cibernetică, fără a externaliza infrastructura tehnică sau controlul operational, dar obține acces scalabil la experți seniori (care acționează ca un Virtual CISO sau consilier de bord), capabili să traducă riscul cibernetic în indicatori economici și decizii strategice.
În managementul modern, cele mai costisitoare erori survin din cauza ezitărilor sau a deciziilor politice deficitare de la nivel executiv. CGaaS acționează ca o poliță de asigurare strategică, prevenind o suită de riscuri majore: sancțiuni drastice, care pot fi de până la 10 milioane de euro sau 2% din cifra de afaceri globală, răspunderea personală a directorilor, blocaj decizional, în cazul atacurilor, plus consecințe în amonte și în avalul businessului.
|