Europa a economisit anul trecut opt miliarde de dolari la factura de gaze naturale datorită reformelor – IEA

2018 a fost „anul de aur” pentru gazele naturale, care au reprezentat 45% din totalul creşterii sectorului energetic la nivel global, acest domeniu înregistrând cea mai rapidă expansiune din ultimele două decenii, a declarat Birol, cu ocazia prezentării raportului anual al IEA dedicat gazelor naturale.

Schimbările de pe piaţă – revoluţia gazelor de şist în SUA, expansiunea rapidă a industriei LNG (gaze naturale lichefiate) şi liberalizarea pieţelor energiei în UE – au forţat Rusia să schimbe mecanismul de stabilire a preţurilor la gaze. Schimbările au început când, în urma majorării producţiei de gaze a SUA, Qatarul a decis să-şi diversifice livrările de LNG şi spre Europa, determinând modificarea preţurilor pe continent şi extinzând influenţa indicelui olandez de referinţă TTF, a explicat şeful IEA.

El a adăugat că, „datorită provocărilor venite de pe urma livrărilor de gaze naturale lichefiate şi a îmbunătăţirii reglementărilor, au fost numeroase renegocieri ale contractelo” şi se estimează că în 2018 exporturile prin gazoductele ruseşti spre Europa au fost cu opt miliarde de dolari mai ieftine decât ar fi fost fără modificarea mecanismul de stabilire a preţurilor la gaze.

„Dacă se va adopta integral Directiva UE, vom vedea mai multe livrări de gaze naturale lichefiate către Europa Centrală, unde preţurile sunt mai ridicate cu 0,50 dolari per pentru 100.000 BTU (unitate de măsură pentru căldură) decât TTF. Aceasta ar duce la economii anuale de încă 1,3 miliarde de dolari”, a declarat pentru Reuters directorul IEA.

Rusia susţine că livrările americane de LNG sunt mult mai costisitoare decât gazele livrate prin conductele sale. Dar Birol nu a comparat preţurile ci a argumentat că forţele pieţei au dus la schimbarea mecanismului de stabilire a preţurilor la contractele ruseşti pe termen lung pentru gaze naturale.

În raportul său anual IEA estimează o creştere a pieţei LNG de 26% până în 2024, la 546 miliarde metri cubi, China urmând să devină cel mai mare cumpărător, iar SUA cel mai mare vânzător.

Dar escaladarea războiului comercial dintre Beijing şi Washington ar putea afecta dezvoltarea noilor terminale de export ale SUA, care depind de cumpărătorii care au contracte pe termen lung. Marile companii chineze sunt reticente faţă de proiectele LNG ale SUA, în special după ce Beijing a ameninţat cu represalii.

„În pofida actualelor dificultăţi, văd un potenţial solid de creştere între SUA şi China în domeniul comerţului, mai devreme sau mai târziu va fi un flux semnificativ în domeniul livrărilor de gaze naturale lichefiate între cele două ţări”, a adăugat Birol