FMI cere reglementarea sectorului financiar non-bancar, pentru a putea fi evitate apariția crizelor

Studiul vine cu o săptămână înaintea reuniunii semi-anuale a FMI şi Băncii Mondiale de la Washington, într-un moment în care îngrijorările cu privire la situaţia fragilă din sectorul bancar s-au răspândit din SUA în Europa, culminând cu preluarea în regim de urgenţă a băncii elveţiene Credit Suisse de către rivala UBS.

În anii de dinaintea turbulenţelor din 2008 de pe Wall Street, guvernele au promovat creşterea economiei menţinând ratele dobânzilor la un nivel scăzut, în timp ce consolidau supervizarea băncilor tradiţionale. Conform FMI, aceste evoluţii au dus la active de mii de miliarde de dolari în mâinile fondurilor speculative, ale companiilor de asigurări, planurilor de pensii şi ale altor entităţi din afara sistemului bancar, care ar putea face investiţii mai riscante în căutarea profiturilor, fără a-şi lua măsuri de precauţie.

„Autorităţile au nevoie de instrumente adecvate pentru a ţine sub control turbulenţele” în rândul intermediarilor financiari din sectorul non-bancar. „Supravegherea, reglementarea şi supervizarea robustă sunt cerinţe preliminare esenţiale”, susţin oficialii FMI într-o postare pe blogul instituţiei.

Aceştia atrag atenţia asupra crizei bondurilor de anul trecut din Marea Britanie, care a provocat pierderi fondurilor de pensii şi a necesitat intervenţia Băncii Angliei (BoE).

Într-o perioadă în care inflaţia este ridicată, turbulenţe de genul acesta de pe pieţe pun băncile centrale în faţa unor alegeri dificile: pe de o parte trebuie să înăsprească politica monetară, pentru a ţine preţurile sub control, iar pe de altă parte, simt presiunea pentru a stabiliza instituţiile care se confruntă cu dificultăţi, prin injecţii de numerar. Ca rezultat, intermediarii financiari din sectorul non-bancar „trebuie să fie reglementaţi şi supervizaţi din toate punctele de vedere”, inclusiv în privinţa datelor pentru gestionarea riscurilor şi a regulilor privind nivelul capitalului şi al lichidităţilor, explică economiştii Fondului Monetar Internaţional.

Băncile centrale încă se pot confrunta cu crize, dar intervenţiile lor trebuie să fie temporare, să vizeze zone specifice, care reprezintă cel mai ridicat risc, furnizând acces la facilităţile speciale de împrumut sau acţionând în calitatea lor de creditor de ultimă instanţă, în condiţii stricte, sub supravegherea atentă a autorităţilor de supervizare, se arată în studiul FMI.

Luna trecută, Luis de Guindos, vicepreşedintele Băncii Centrale Europene, avertiza că sectorul bancar din umbră este „punctul slab al sistemului financiar” şi ar putea declanşa următoarea criză financiară.

În contextul salvării recente a grupului elveţian Credit Suisse, Luis de Guindos şi-a exprimat încrederea că sectorul bancar european este „solid şi rezilient”, dar sectorul non-bancar „ar putea fi o sursă de probleme pentru întregul sistem financiar”.

De Guindos a avertizat că firmele din acest sector şi-au asumat „multe riscuri” în perioada în care ratele dobânzilor erau la un nivel scăzut, iar acum ar putea fi expuse, în urma majorării dobânzilor, ceea ce ar putea afecta sistemul financiar extins.

Principalul motiv de îngrijorare al BCE în privinţa stabilităţii financiare, după problemele de la Credit Suisse Group AG, îl reprezintă sectorul non-bancar, a cărui pondere a crescut în sistemul financiar european, a explicat Luis de Guindos. Acesta a adăugat: „Nu suntem supervizorii sectorului non-bancar. Dar aceste companii sunt interconectate cu băncile pe care le supervizăm în mod tradiţional, şi de aceea ne uităm şi spre acest sector”.

Situaţia este destul de diferită faţă de criza financiară globală din 2008, deoarece băncile au un nivel mai ridicat al capitalului şi al lichidităţilor, multe peste cerinţele minime, susţine Luis de Guindos.