FMI: Creşterea speranţei de viaţă a populaţiei pune presiune asupra bugetelor

Ipotezele luate în general în calcul pentru evaluarea angajamentelor în materie de pensii ar putea să nu ţintă cont în mod adecvat de evoluţia longevităţii populaţiei.

„Dacă până în 2050 creşterea duratei medii de viaţă va fi cu trei ani peste estimările actuale, costurile legate de îmbătrânire, deja ridicate, vor creşte cu 50%”, se arată în raport.

La nivel mondial, această creştere ar fi echivalentă cu zeci de miliarde de dolari, astfel că riscul longevităţii pune în pericol viabilitatea finanţelor publice în anii şi deceniile următoare, complicând eforturile de reechilibrare pe termen lung a finanţelor publice, având în vedere dificultăţile bugetare actuale.

FMI recomandă guvernelor ca pentru atenuarea efectului riscului longevităţii să combine mai multe măsuri, respectiv creşterea vârstei de pensionare, obligatorie sau voluntară, majorarea contribuţiilor şi reducerea pensiilor.

Autorităţile statelor trebuie totodată să recunoască expunerea la longevitatea populaţiei şi să pună la punct metode pentru împărţirea mai echilibrată a riscurilor între guverne, sponsorii planurilor de pensii şi persoanele fizice. De asemenea, guvernele trebuie să să promoveze dezvoltarea pieţelor de capital pentru transferul riscului longevităţii de la fondurile de pensii, să ofere informaţii mai eficiente legate de creşterea speranţei de viaţă, precum şi o mai bună educaţie în domeniul finanţării pensiilor.

În raport se arată că cea mai bună politică va fi corelarea vârstei de pensionare cu evoluţia reală a longevităţii, de preferat prin ajustarea automată sau periodică, cu ajutorul unei formule matematice prin care să se evite dezbaterile publice recurente pe această temă.

Creşterea vârstei de pensionare poate fi realizată prin două metode, fie prin mărirea perioadei de contribuţie, fie prin reducerea perioadei de plată a pensiei, potrivit FMI.