Fragilitate socio-economică în era instabilității globale: Tinerii NEET între risc sistemic și potențial economic

Este necesară acordarea unei atenții sporite educației deoarece cunoașterea, aptitudinile și abilitățile compun capitalul uman, unul dintre pilonii economiei. Cadrul ideologic și politic influențat de lipsa oportunităților de angajare, migrația forței de muncă, decalajele educaționale și lipsa competențelor digitale, a fost factorul contributiv al pricipiilor în ceea ce privește educația generând apariția fenomenului „NEET” (Not in Education, Employment, or Training). Termenul NEET, care își are originea în Marea Britanie, este folosit la nivelul Uniunii Europene pentru a descrie tinerii care, indiferent de nivelul lor educațional, sunt în prezent șomeri sau inactivi și nu participă la nicio formare sau educație.

Deși NEET-urile, așa cum sunt definite, sunt foarte ușor de captat din punct de vedere statistic, ele reprezintă o populație eterogenă care include subgrupuri vulnerabile și non-vulnerabile, cu caracteristici și nevoi diferite. Cu toate acestea, în ciuda acestei eterogenități, tinerii care sunt NEET împărtășesc unele caracteristici comune și fundamentale. Ei nu acumulează capital uman prin canalele formale ale educației, formării sau ocupării, ceea ce ar putea avea un impact negativ asupra viitorului angajării și veniturilor.

Situația economică actuală din Europa riscă să creeze o generație pierdută de tineri care nu au oportunități și căi de acces în ocuparea forței de muncă. Rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor și ratele NEET arată că drumul către ocuparea forței de muncă pentru tineri în zilele noastre este dificil. Ca urmare a crizei, chiar și cei mai bine educați și calificați s-au confruntat cu dificultăți în tranziția de la educație la muncă. Evaluarea eficacității măsurilor de politică este crucială și constituie un aspect esențial al procesului de formulare a politicilor.

Acest lucru este cu atât mai adevărat în perioade de austeritate, când resursele disponibile sunt în scădere. În contextul în care rată șomajului a devenit un indicator insuficient pentru a surprinde complexitatea inactivității economice în rândul tinerilor, conceptul de NEET (Not in Education, Employment or Training) s-a impus ca reper de analiză în politicile publice europene. Deși cifrele oficiale privind șomajul juvenil în România pot părea moderate în comparație cu alte state membre, ele maschează realități structurale mult mai profunde. Tocmai de aceea, strategia Europa 2020 a introdus acest concept pentru a evidenția necesitatea integrării tinerilor în sectoare economice vulnerabile la ciclul economic, precum construcțiile, industria prelucrătoare sau serviciile cu valoare adăugată redusă.

În contextul actual marcat de instabilitate geopolitică și dezechilibre economice tot mai accentuate, tinerii din categoria NEET devin o verigă vulnerabilă într-un sistem deja tensionat.

Insurgențele electorale din SUA odată cu revenirea lui Donald Trump și a discursului protecționist „America First” induc o tendință de retragere a investițiilor din economiile emergente. Pentru România, acest fenomen reduce perspectivele de angajare în industriile dependențe de externalizare, unde tinerii slab calificați aveau o cale de acces relativ facilă. În paralel, conflictul prelungit din Ucraina și instabilitatea din Orientul Mijlociu afectează lanțurile logistice și prețurile energiei, amplificând costul vieții și afectând motivația de a activă profesional în lipsa unui cadru predictibil.

Totodată, România se confruntă cu o scădere dramatică a populației active tinere, mulți dintre cei apți de muncă alegând să migreze în Vestul Europei pentru locuri de muncă temporare. În urmă acestui exod, în țară rămâne o populație tânără mai puțin adaptabilă, deseori fără competențe cerute pe piață și dependentă de sprijin familial, ceea ce perpetuează sentimentul de stagnare. Această realitate este dublată de un deficit bugetar semnificativ, care limitează intervențiile active de formare și ocupare, lăsând mulți tineri NEET într-o zonă gri a economiei.

Astfel, riscul major nu este doar pierderea individuală de venit sau capital uman, ci o vulnerabilitate structurală care afectează economia pe termen lung: prin incapacitatea de a genera productivitate, a stimula consumul și a contribui la sistemul de protecție socială, acești tineri devin simultan produsul și simptomul unei fragilități sistemice. La nivel macroeconomic, sensibilitatea datelor NEET este crescută, iar lipsa unei intervențîi constante a statelor europene poate determina pierderi sociale și economice semnificative.

Tinerii deconectați nu doar că nu contribuie la PIB, dar devin vulnerabili în fața excluziunii și radicalizării sociale. Până în 2008, pierderile generate de incapacitatea economiilor europene de a integra eficient tinerii NEET s-au ridicat la aproximativ 120 de miliarde de euro anual (aproximativ 1 % din PIB). Fenomenul s-a agravat după criză, atingând circa 153 de miliarde de euro în 2011 (aproximativ 1,2 % din PIB). Potrivit Eurofound, chiar și în 2015 pierderile se situau la nivelul anului precedent, cu o valoare de aproximativ 142 de miliarde de euro anual.

În 2023, numărul NEET a scăzut la 8,2 milioane, dar impactul macroeconomic a rămas în zona 1 % din PIB, tradus prin productivitate neutilizată, pierdere de venituri fiscale și dependență socială. Cea mai vizibilă subcategorie de NEET o reprezintă tinerii apți de muncă și educație, dar susținuți financiar de familii, ceea ce le permite o existență lipsită de responsabilități concrete.

Nu din lene sau indiferență, ci pentru că sistemul educațional și cel profesional le-a indus ideea că nu au valoare, acești tineri au ajuns să evite implicarea în viața socio-economică. România post-comunistă a traversat o etapă de destructurare socială fără a construi un cadru de reconstrucție coerent, în special în privința capitalului uman tânăr. Politicile de tranziție au ignorat rolul investiției sistemice în educație și formare, lăsând în urmă generațîi care nu s-au regăsit într-o societate aflată în derivă valorică.

Situația poate fi comparată cu modelul descris de Platon în Republica, în care lipsa unei educațîi autentice destabilizează ordinea cetății. Sistemul educațional moștenit din comunism, axat pe conformism, obediență și utilitate imediată, a creat o cultură a pasivității, în care formarea critică a tinerilor a fost neglijată. Astfel, școala a produs indivizi funcționali, dar nu autonomi, ceea ce a contribuit la alienarea acestora față de rolul lor social. Această discontinuitate educațională, dublată de lipsa unui proiect național de reconectare a tinerilor la sensul muncii și participării civice, explică în mare parte nivelul ridicat al tinerilor NEET și dificultățile de integrare sustenabilă în piața muncii.

Într-o societate digitalizată accelerat, reconectarea resursei umane la profunzimea sensului personal devine o necesitate. Tehnologia bazată pe inteligență artificială reproduce sarcini cu o precizie rece, dar nu poate substitui complexitatea experienței conștiente umane. De aceea, în epoca algoritmilor, apare imperativul reumanizării contribuției personale, nu prin reiterarea termenului „uman”, ci prin regenerarea inteligenței afective, critice și creative.

Ajungem așadar la răspunsul întrebării: „Cum se ajunge la fenomenul NEET?” Tinerii nu mai visează, ci calculează. Aleg ce meserie le va da cel mai sigur salariu, chiar dacă nu le place. Inflația nu este un simplu număr pe facturi ci are rezonanță majoră asupra tinerilor NEET (Not în Education, Employment or Training), mai ales asupra celor care continuă să locuiască cu părințîi. Deși la o primă vedere acești tineri par protejați de realitățile dure ale pieței, în realitate, traiul într-un spațiu familial nu este un indicator al stabilitățîi sau al confortului sustenabil.

Costurile crescute cu alimentele, energia și transportul afectează întregul buget familial, iar contribuția pasivă a tinerilor NEET adaugă presiune în mediul domestic. Mulți dintre ei nu accesează oportunități de muncă sau formare, fie din lipsă de resurse, fie dintr-o percepție distorsionată a confortului, ceea ce întârzie tranziția către independență economică. Influența inflației agravează acest cerc vicios: cu cât costul viețîi este mai mare, cu atât mai greu le este familiilor să îi sprijine să participe activ la viața economică.

În paralel, în lipsa unei motivațîi financiare sau a unei rețele de sprijin clar conturate, tinerii NEET riscă să piardă contactul cu piața muncii și să dezvolte forme de anxietate sau izolare socială. În țări precum România, unde rată NEET este printre cele mai ridicate din UE, iar peste 70% dintre tinerii sub 30 de ani locuiesc încă cu părințîi, este esențială o abordare integrată: politici publice care să susțină formarea profesională, accesul la locuințe sociale, sprijin psihologic și consiliere vocațională.

În lipsa unor astfel de intervențîi, inflația nu doar că afectează puterea de cumpărare, ci și consolidează o generație de tineri fără direcție economică, dependenți de un sprijin familial tot mai fragil.

În vederea contracarării acestui blocaj, pe piața muncii este nevoie de o reconstrucție pe piloni noi: conectarea educației la sens și comunitate, formarea caracterelor, nu doar a competențelor, învățare contextuală și participativă, parteneriate reale între școli și ecosisteme economice (inclusiv cu sectorul tech). Pentru a avea implicațîi durabile, Uniunea Europeană a dezvoltat un portofoliu solid de instrumente financiare și programe de sprijin. Printre acestea, Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (YEI) a fost concepută pentru a oferi tinerilor sub 30 de ani, care nu sunt angajați și nu urmează vreo formă de educație sau formare, acces la ucenicii, stagii plătite și locuri de muncă subvenționate.

România a beneficiat de această inițiativă prin Programul Operațional Capital Uman (POCU), fiind una dintre regiunile eligibile. Ulterior, Fondul Social European Plus (FSE+) a preluat și extins obiectivele YEI pentru perioada 2021-2027, punând accent sporit pe incluziunea socială, consilierea vocațională, mobilitatea profesională și antreprenoriatul tinerilor NEET.

În paralel, Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), prin Pilonul VI – Politici pentru generația viitoare, susține educația duală, digitalizarea competențelor și tranziția verde, oferind burse și sprijin pentru reconversie profesională.

Chiar și cu aceste soluții la îndemână, credibilizarea categoriei NEET aduce o umbră asupra transformării acestor politici în rezultate concrete. Statul și angajatorii se tem adesea că investițiile se pot pierde în fața absenteismului sau a lipsei de angajament. Tocmai de aceea, o abordare contractuală, etapizată și transparentă, care să includă angajamente scrise, evaluări periodice și plăți condiționate, poate crea un cadru de încredere între beneficiari și furnizori.

Mai mult, încorporarea unor indicatori de risc social și a sprijinului psihologic sau logistic pentru tinerii cu dificultăți poate transformă aceste politici dintr-un mecanism birocratic într-un real canal de incluziune economică. Introducerea unor contracte de tip grant condiționat: dacă beneficiarul abandonează programul fără justificare medicală, familială sau profesională validă, o parte proporțională din sprijinul acordat (voucher, subvenție, curs) poate fi rambursată, într-un cuantum redus sau eșalonat. Aceste clauze pot include o perioadă de grație și mecanisme de apelare sau consiliere suplimentară înainte de penalizare. Pentru a contracara pierderile în caz de abandon voucherele devin un stimulent financiar, dar trebuie condiționat de performanță și progres, prin efectuarea plății în tranșe: 20% la înscriere, 30% după primele evaluări, 50% la finalizarea cu succes.

Într-o societate lichidă, unde instituțiile nu mai inspiră încredere, iar regulile devin contestabile, persistența unui procent ridicat de tineri NEET în România semnalează nu doar o problemă socială, ci un dezechilibru economic major. Neintegrarea acestora în piața muncii sau în sistemele de formare profesională generează pe lângă pierderi directe de capital uman și o lipsă de integrare economică și socială. NEET nu doar că nu au loc de muncă, ci nici loc în lume devenind dependenți de transferuri sociale sau de sprijin familial, ceea ce amplifică presiunea asupra bugetului public. Digitalizarea promite soluțîi algoritmice, adaptarea continuă cerută de lumea tehnologică poate să ducă la migrația forței de muncă, deficit de personal în sectoarele economice esențiale și incapacitatea de a valorifica potențialul unei generații aflate în tranziție.

Astfel, între șansă și incertitudine, între iluzia controlului și criză sensului, categoria NEET reflectă o ineficiență profundă în alocarea resurselor de muncă, care, în timp, poate afecta sustenabilitatea fiscală și competitivitatea economică a României.

Bibliografie:

Malthus, T. (2004), Eseu asupra principiului populatiei;
Parlamentul României. (2002). Legea nr. 76/2002 . (2002);
Platon (1996), Republica (Trad. Andrei Cornea), Humanitas.
Union, B. P. (2023), Youth Employment Initiative (YEI) and ESF+ updates 2021–2027:
(2023). Youth and labour markets in Central and Eastern Europe: Structural challenges. Blue Europe
Think Tank.

Izabela Oana Stana este economist la Institutul pentru Tehnica de Calcul ITC S.A.