Ionuţ Sas (PwC România): Obligaţia de a converti datoriile în acţiuni este excesivă

„Conversia în acţiuni a datoriilor rezultate din împrumuturi sau alte finanţări acordate de acţionari, în cazul în care activul net a scăzut sub jumătate din capitalul social, vizează în special un anumit segment al companiilor private din România, cel al ‘companiilor sărace cu acţionari bogaţi’. Conform evidenţelor noastre, 38% dintre firmele din România sunt decapitalizate, dar nu toate din aceleaşi cauze pe care vrea să le remedieze propunerea legislativă. De exemplu, unele se află în perioada de investiţie şi o asemenea măsură nu ar fi potrivită. Măsura intenţionează să creeze, pe termen mediu şi lung, premisele pentru însănătoşirea mediului de afaceri. Totuşi, obligaţia de a converti datoriile în acţiuni este excesivă şi ar trebui ca acţionarii să aibă posibilitatea de a opta pentru varianta optimă pentru afacerea lor de a realiza recapitalizarea”, a spus Ionuţ Sas, în cadrul unei conferinţe.

El a afirmat că proiectul conţine cinci elemente de noutate majoră. Două prevederi, cea referitoare la interdicţia de a acorda avansuri sau împrumuturi până la regularizarea sumelor distribuite ca dividende şi cea privind posibilitatea de a distribui dividende din rezerve, sunt logice şi aduc clarificări şi simplificări cadrului legal existent.

În schimb unele propuneri sunt perfectibile şi merită rediscutate pentru că sunt prea restrictive sau disproporţionate faţă de scopul actului normativ. De exemplu, termenul propus de a converti datoriile în acţiuni, de până la sfârşitul exerciţiului financiar în care au fost constatate pierderile, este prea strâns.

Potrivit sursei citate, dacă proiectul intră în vigoare în perioada următoare, ar însemna ca societăţile vizate să rectifice activul net într-o perioadă extrem de scurtă. Mediul de afaceri a susţinut să fie menţinută actuala prevedere din legea societăţilor care dă răgaz până la sfârşitul anului următor – prevedere mult mai clară şi rezonabilă şi cu o altă forţă legislativă.

Ana-Maria Iordache, Partener D&B David şi Baias, a declarat că Ordonanţa privind restructurarea financiară are un dublu scop: reducerea arieratelor şi creşterea gradului de colectare. Acesta prevede două tipuri facilităţi care pot fi acordate contribuabililor: restructurarea obligaţiilor financiare restanţe mai mari de 1 milion lei, respectiv anularea obligaţiilor fiscale accesorii pentru datorii mai mici de 1 milion lei. Practic este o alternativă la procedura de eşalonare cu promisiunea din partea statului de a nu mai plăti accesorii.

Potrivit notei de fundamentare, se califică pentru restructurare financiară 31 companii de stat şi 2.634 de companii private. Cei care doresc să intre în acest program trebuie să trimită notificarea până pe 30 septembrie 2019, iar în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a ordonanţei, trebuie să depună un plan de restructurare. Prin urmare, dacă debitorii nu depun planul până pe 5 februarie 2020 sau procesul eşuează pe parcurs, poate fi cerută insolvenţă şi vedem un nou val de insolvenţe.

A doua măsură vizează anularea tuturor debitelor mai mici de 1 milion lei de care pot beneficia persoanele fizice, primăriile şi ONG-urile. Faţă de proiectul postat pe site-ul MFP, în forma publicată în Monitorul Oficial, a apărut o noutate, respectiv persoanele juridice au fost excluse de la aplicarea acestei măsuri.

La rândul său, Sorin Petre, Partener PwC România, a declarat că dosarele pentru restructurare financiară trebuie realizate de un expert independent care să ştie evaluare, restructurare, analize financiare, fiscalitate.

” Trebuie să cuprindă performanţa istorică a societăţii şi situaţia din prezent, previziunile privind performanţă societăţii pe următorii 7-10 ani. Aşadar implică o analiză financiară complexă şi detaliată, oarecum similară planurilor de reorganizare avute în vedere în procedurile de insolvenţă”, arată reprezentantul PwC.