La un salariu brut de 1.700 euro în România şi Polonia, românul ia 1.000 euro în mână, polonezul – 1.200 euro

Impozitarea muncii în România se face în principal prin impozitul pe venit (cota de 10% aplicată asupra venitului din salarii) și contribuții sociale obligatorii (25% contribuție pentru asigurări sociale și 10% contribuția de asigurări sociale de sănătate – amândouă în sarcina angajatului și 2,25% contribuția asigurătorie pentru muncă – în sarcina angajatorului).

În contextul dezechilibrelor macroeconomice majore, în special la nivelul deficitului bugetar (estimat de cea mai recentă analiză a agenției de rating S&P la nivelul de 7,3% pentru anul 2024), o eventuală majorare de TVA (ca soluție ad-hoc pentru inversarea pantei agresive de deteriorare a soldului bugetar), ar înrăutăți și mai mult situația fiscalității excesive a veniturilor din România) întrucât alocarea veniturilor din salarii arată că, după acoperirea cheltuielilor de subzistență, cea mai mare parte a veniturilor majorității salariaților din România se îndreaptă spre consum și nu spre economisire, din cauza nivelului mic al salariilor din România.
Analiza BNS arată că majoritatea salariaților din România, în jur de 80% din totalul lucrătorilor, sunt plătiți sub nivelul câștigului salarial mediu brut pe economie. În acest context, pentru ei, Blocul Național Sindical cere guvernului României să găsească soluții de reducere a fiscalității pe muncă.

În 2023 încasările din contribuții aplicate pe venitul salariaților au reprezentat:

• de 4 ori suma totală a încasărilor din impozite pe salarii și pe venit;
• de 5,5 ori mai mult decât toate încasările din impozitul pe profit;
• de 1,5 ori mai mult decât suma încasărilor totale din TVA, spune BNS.