Manipularea se combate cu educaţie

O astfel de abodarea mă duce imediat cu gândul la George Akerlof, cel care a postulat şi a obţinut premiul Nobel pentru asimetria informaţională. El arată că într-o tranzacţie comercială, fie vânzătorul, fie cumpărătorul au cunoştinţe despre piaţă sau despre un anumit produs pe care nu le împărtăşesc cu celălalt, adică, dovedesc lipsă de transparenţă. Acelaşi lucru se întâmplă şi în societate. Nivelul educaţional scăzut al populaţiei determină o asimetrie informaţională faţă de propagandişti. Aceștia din urmă ştiu care e adevărul, însă încearcă să-i inducă în eroare pe cei cu cunoştinţe mai reduse pentru a-şi crea un avantaj comparativ.

Aşadar, cei cu un nivel educaţional scăzut sunt o pradă uşoară pentru propagandă. În cazul nostru, al românilor, propaganda e realizată de media, care ar trebui să fie o sursă de educaţie, dar, din păcate, cultivă doar asimetria informaţională. Poate face asta fiindcă societatea e foarte segregată din punct de vedere educaţional. Conţine unele elite şi ceva elemente de nivel mediu, însă, majoritatea covârşitoare e foarte prost educată.

Dacă este să trasăm o curbă a lui Gauss, vom observa că educaţia redusă o face foarte aplatizată. Ceea ce înseamnă că sistemul educaţional trebuie să devină o prioritate de prin rang, ca să se evite manipularea. Cultivarea asimetriei informaţionale duce la acumulări masive de tensiuni, iar apoi detensionarea are loc sub forma unor overhiting-uri, mişcări extreme de violente, lebede negre.

Ca s-o spunem într-un limbaj simplu, o anumită “pătură” profită de neştiinţa prostimii şi încearcă să o fraierească. Manipulatorii şi-au făcut datoria, dar societatea a devenit un butoi de pulbere unde şi lor a început să le fie greu să supravieţuiască. Pentru a fi prevenite astfel de episoade e suficient ca nivelul educaţional să crească și să se evite dezechilibrele informaţionale. În caz contrar, “momente” ca SAFI- Caritas-FNI e posibil să se repete.

Și totuși, pentru a nu fi percepută cultivarea asimetriei informaţionale la nivel de societate s-a oferit ceva în schimb. Ştiţi ce? Democraţia. Oamenilor li s-a întărit sentimentul – aşa cum zicea Aristotel – că cine e egal dintr-un anumit punct de vedere e egal din toate punctele, ceea ce le-a conferit tuturor aceleaşi drepturi. Fără a se ține cont că ceea ce sugerează filosoful grec pentru ca această relaţie să fie funcţională este educaţia, care atunci când lipseşte, doar le dă impresia membrilor societăţii că ar avea aceleaşi drepturi şi, de fapt, cad victime asimetriei informaţionale.

Iar când discutăm de necesitatea ca statul să fie reformat e tot una cu a spune că societatea trebuie să ajungă la un nivel de transparenţă şi educaţie care să-i permită să aibă avantaje comparative faţă de alte ţări.

Asta pentru că se vede cu ochiul liber cât de greu se găsesc oameni pricepuţi pentru a fi numiţi în diverse posturi, în timp ce la polonezi sau cehi e “bătaie”, sunt 4-5 pe loc, încât ne vine să facem haz de necaz şi să spunem că, la fel ca în fotbal, avem nevoie de stranieri.