Metroul din Bucureşti a împlinit 33 de ani. Cum ar fi arătat dacă n-ar fi fost Ceauşescu FOTO

Pe şantierul viitoarei staţii de metrou Academia Militară, ce face parte din tronsonul 1 Drumul Taberei – Eroilor al Magistralei 5 de metrou din Bucureşti, reprezentanţii presei se întâlnesc luni cu oficiali ai Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.

Reţeaua de metrou din Capitală are o lungime totală de 70 de kilometri, structurată pe patru magistrale, 51 de staţii şi patru depouri.

Deşi acoperă doar 3,7 la sută din lungimea întregii reţele de transport public a Capitalei, metroul preia, în medie, între 20 şi 25 la sută din volumul total de călători care utilizează mijloacele de transport în comun.

Pentru satisfacerea cererii de transport în comun în Municipiul Bucureşti s-a impus la începutul anilor ’70 introducerea unui nou mod de transport electric subteran – metroul – soluţie capabilă să contribuie la descongestionarea traficului de suprafaţă, asigurând în acelaşi timp, datorită unei viteze comerciale superioare, câştigul de timp pentru utilizatori, reducerea poluării cât şi creşterea confortului şi siguranţei oferite călătorilor.

Cum ar fi arătat metroul dacă n-ar fi fost Ceauşescu

Încă din anii 50 a fost elaborat un memorandum tehnic de construcţie a metroului din Bucureşti. Doar o parte din plan s-a şi aplicat.

Vezi aici harta la dimensiune maximă

Pe pagina web a Metrorex apare anul 1972 ca fiind momentul în care se decide înfiinţarea unei comisii ce va elabora propunerile concrete pentru construirea metroului. Totuşi, proiecte destul de detaliate referitoare la metroul bucureştean au existat cu 20 de ani mai devreme.

Încă din anul 1953 a existat un “memoriu tehnic asupra construcţiei metroului în oraşul Bucureşti”. La nivelul Ministerului Căilor Ferate de la acea vreme exista chiar Direcţiunea Generală a Metroului Bucureşti.

La acea vreme, s-au luat în calcul patru linii, cel puţin pentru prima fază a metroului (au existat trei faze). Pentru început, cele patru linii legau centrul oraşului de zonele de est, vest şi nord şi urmau să fie parte ale celor patru magistrale diametrale, acesta fiind un principiu preluat de la metroul din Moscova.

Iată traseul primelor patru linii, din faza I de dezvoltare a metroului

Cişmigiu-Uzinele 23 August (actuala Faur)
Cişmigiu-Griviţa Roşie (în zona actualei pieţe Chibrit)
Casa Scânteii (actuala Piaţă a Presei)-Piaţa N. Bălcescu (actuala Piaţă a Universitatăţii)
Cişmigiu-Fabrica Gheorghe Gheorghiu Dej (fosta APACA, în zona actualei staţii de metrou Politehnica).

Cele patru linii diametrale urmau “să facă legătura între centrele importante periferice, trecând prin centrul oraşului” scrie în studiu. “Cele 4 trasee diametrale se vor intersecta în centrul oraşului la nivele diferite, realizându-se astfel, în plan, două triunghiuri cu vârf comun. La punctele de intersecţii se vor construi staţii de transbordare cu coridoare de legătură între aceste staţii” se mai arată în proiectul din anii ’50.

Iată traseul celor patru magistrale:

• 1. Atelierele Griviţa (zona Chibrit-1 Mai)-Portul Bucureşti (actuala zonă Văcăreşti). Urma să aibă o lungime de 10,7 km şi 10 staţii.
• 2. Diametrala Nord-Sud, între Parcul de Cultură şi Odihnă IV Stalin (Parcul Herăstrău, în zona Pieţei Presei) şi Comuna Progresul (actualul cartier Progresul). Urma să aibă o lungime de 13,2 km şi 14 staţii.
• 3. Diametrala Est-Vest, de la Uzinele 23 August (actuala Faur)  la Farbrica de Confecţiuni Gheorghe Gheorghiu Dej (zona Apaca), cu o lungime de 11,85 km şi 13 staţii.
• 4. Traseul diametral Colentina-Piaţa Rahovei. Linia pleca de la actualul Pod Colentina şi se oprea în zona actualei intersecţii dintre Calea Rahovei şi Antiaeriană. Magistrala avea 10,2 km şi 12 staţii.

Proiectul mai presupunea şi o linie inelară de metrou, asemănătoare, în unele zone, cu cea existentă acum. “Pentru realizarea legăturilor directe între cele 8 raioane ale capitalei, se prevede şi realizarea unei linii de centură inelară închisă, aşa cum s-a realizat şi la Moscova” se mai arată în respectivul memoriu tehnico-economic.

După cum se poate vedea şi din harta alăturată, postată pe forumul de infrastructură skyscrapercity.com de utilizatorul noikia 2010 actuala reţea de metrou a Bucureştiului a mai păstrat doar câteva elemente din vechiul proiect (în special lagistrala Est-Vest) dar unele proiecte actuale de extindere, cum ar fi linia Colentina-Rahova, îşi au originia în studiul din 1953.

Construcţia metroului bucureştean a început în 1975, la 10 ani după ce Nicolae Ceauşescu a preluat conducerea Partidului Comunist (cea mai înaltă funcţie în stat la acea vreme) şi la un an după ce a devenit preşedinte al Republicii Socialiste România. Prima linie de metrou a fost inaugurată în 1979, între staţiile Semănătoarea şi Timpuri Noi, traseu care nu a respectat planul iniţial din 1953.

Oraşul Bucureşti a fost printre primele 60 de oraşe ale lumii care au introdus transportul subteran.

Istoria metroului românesc începe cu 33 de ani în urmă, atunci când din Depoul Ciurel primul tren de metrou parcurgea tronsonul Semănătoarea – Timpuri Noi al primei linii, M1.

De-a lungul istoriei sale, metroul a transportat peste 4,4 miliarde de călători.

Au fost construite şi date în exploatare, rând pe rând, tronsoanele: Timpuri Noi – Republica, Eroilor – Preciziei (fostă Industriilor), Petrache Poenaru (fostă Semănătoarea) – Crângaşi, Piaţa Unirii 2 – Berceni (fostă Depoul I.M.G.B.), Piaţa Unirii 2 – Pipera, Crângaşi – Gara de Nord 1, Gara de Nord 1 – Dristor 2, Republica – Pantelimon, Gara de Nord 2 – 1 Mai, Nicolae Grigorescu 2 – Anghel Saligny (fostă Linia de Centură) şi recent 1 Mai – Parc Bazilescu.

În prezent, circulaţia cu metroul se desfăşoară pe o reţea de patru linii magistrale, însumând aproape 70 de km cale dublă şi 51 de staţii, metroul Bucureşti plasându-se în prima jumătate a celor mai dezvoltate şi moderne reţele de metrou din lume; în medie, pe zi lucrătoare, peste 600.000 de călători utilizează metroul.

Linia 4 de metrou, într-un orizont apropiat, va fi extinsă cu încă două staţii: Laminorului şi Lac Străuleşti, iar în viitorul nu prea îndepărtat cu tronsonul Gara de Nord – Gara Progresul.

Urmează Linia 5 de Metrou ( Drumul Taberei – Universitate – Pantelimon, Linia 6 de Metrou), legătura reţelei de metrou a Municipiului Bucureşti cu Aeroportul Henri Coandă Otopeni pe traseul Gara de Nord – 1 Mai – Aeroportul Henri Coandă Otopeni, şi Linia 7 de Metrou (Bragadiru – Rahova – Piaţa Unirii – Moşilor – Obor – Colentina – Voluntari).

Metrorex estimează că lungimea totală a reţelei de metrou va ajunge la circa 160 km cale dublă, iar procentul de călători ce vor utiliza metroul va reprezenta peste 50% din numărul total al călătorilor ce folosesc mijloacele de transport în comun din Municipiul Bucureşti