Într-un articol al cărui titlu vrea să ne convingă că “Bulgaria intră în Euro (sic!) …”, doctorul în economie Radu Soviani afirmă că o parte din conducerea BNR “s-ar fi trezit fără job dacă România lua decizia să adere la zona euro în 2015, atunci când îndeplinea toate criteriile.” Aserțiunea, ce pare a sugera, în contextul mai larg al articolului, că banca centrală națională nu a fost interesată de demersul respectiv – și aceasta din motive personale, pur egoiste – este o gogomănie, ce nu este susținută de realitatea faptică. În primul rând, enunțul respectiv nu ține cont de aceea că în cadrul Uniunii Monetare și Economice, acțiunea Băncii Centrale Europene (BCE) este dependentă de jucători naționali. Altfel spus, băncile centrale naționale (BCN), vor continua să existe și după aderarea țărilor lor la zona euro, cu îndeplinirea a numeroase funcții, după cum vom vedea în continuare, astfel încât nimeni din conducerea lor să nu se poată plânge de lipsă de activitate. Mai mult, BCE se bazează pe structura instituțională a BCN, stabilită conform legislației naționale, deci nu se implică în numirea conducerii și angajarea personalului acestor instituții. În al doilea rând, afirmația mai sus menționată nu ține seama nici de existența și activitatea unor comitete ad-hoc din BNR, care au analizat aspecte tehnice, organizatorice, juridice și de comunicare legate de pregătirea României pentru aderarea la zona euro.
Să intrăm, acum, mai detaliat în aspectele de educație financiară!
Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) și Eurosistemul
Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) se compune din Banca Centrală Europeană (BCE) și băncile centrale naționale (BCN) ale tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. La momentul elaborării textelor legale fondatoare ale acestui sistem (Tratatul de la Mastricht și Statutul SEBC și al BCE) exista credința că toate statele membre vor adopta euro și astfel SEBC va îndeplini toate sarcinile legate de moneda unică europeană. Întrucât unele state membre ale UE au întârziat cu aderarea la zona euro, a fost nevoie să se creeze termenul de Eurosistem și apoi să se dea o bază legală acestuia.
Eurosistemul este alcătuit din BCE și băncile centrale din țările care au trecut la euro. El este parte a SEBC și va avea responsabilități în probleme privind moneda unică europeană, atât timp cât vor fi țări membre UE care nu au adoptat moneda unică europeană.
Trebuie precizat că, atât SEBC, cât și Eurosistemul nu au personalitate juridică. În schimb, în conformitate cu dreptul internațional public, BCE este o persoană juridică ce formeaza nucleul arhitecturii complexe a Eurosistemului. În plus, fiecare dintre BCN are personalitate juridică în conformitate cu legislația națională din țara sa. În cadrul Eurosistemului există însă o ierarhie strictă între BCE și BCN: deciziile sunt luate de organele de conducere ale BCE și sunt puse in execuție, de regulă, de BCN, urmând a se aplica numai țărilor din zona euro. Prin urmare, Eurosistemul trebuie văzut ca entitatea care îndeplinește funcțiile de bancă centrală în spatiul geografic al monedei unice. BCN pot executa și alte funcții în afara cadrului Eurosistemului, atât timp cât ele nu interferează cu obiectivele și misiunile acestuia. În acest sens, numeroase BCN execută operațiuni financiare pe cont propriu și exercită supraveghere prudențială asupra instituțiilor de credit naționale.
BCN din țările UE care nu participă la zona euro sunt membre cu statut special ale SEBC: potrivit art. 139 al Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene, ele sunt membre cu derogare, ceea ce implică că BCN din statele respective nu au anumite drepturi și obligații în cadrul SEBC. Băncile centrale din aceste state își pot conduce propriile lor politici monetare și nu iau parte la procesul de formulare a politicii monetare unice pentru zona euro și nici la implementarea acesteia.
Organele de conducere ale SEBC/Eurosistemului
SEBC și Eurosistemul sunt conduse de organele de decizie ale BCE: Consiliul Guvernatorilor și Comitetul executiv. Un al treilea organ de conducere al SEBC este Consiliul General, care va exista atât timp cât anumite state ale UE nu vor adopta euro ca monedă comună.
Consiliul Guvernatorilor, ce îi reunește pe membrii Comitetului Executiv ai BCE și pe guvernatorii țărilor care participă la Uniunea Monetară, definește politica monetară în zona euro și adoptă orientările necesare pentru implementarea acesteia.
Comitetul Executiv – ce are în componența sa un președinte, un vicepreședinte și patru alți membri – conduce activitatea curentă a BCE și implementează politica monetară în conformitate cu orientările Consiliului Guvernatorilor.
Consiliul general se compune din președintele și vicepresedintele BCE, precum și din guvernatorii din toate țările UE, participante, sau nu, la zona euro. Acest organ contribuie la funcțiile consultative ale BCE și are misiuni ce țin de pregătirea țărilor din afara zonei euro pentru trecerea la moneda unică. În prezent, în calitate de țară membră a UE, România este reprezentată în acest consiliu de către guvernatorul BNR.
Obiectivele SEBC/Eurosistemului
Obiectivele SEBC (n.n. – practic ale părții sale “operative”, Eurosistemul) sunt precizate în Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene și în Protocolul privind Statutul SEBC și al BCE care îi este anexat. BCE are și un regulament care prevede detaliat regulile sale de funcționare. Obiectivul fundamental al SEBC este menținerea stabilității prețurilor. Fără a prejudicia acest obiectiv, SEBC sprijină politcile economice generale din Uniunea Europeană pentru a contribui la realizarea obiectivelor acesteia.
Misiunile fundamentale ale SEBC enumerate de Tratat sunt următoarele: (1) definirea și implementarea politicii monetare în cadrul zonei euro; (2) desfășurarea operațiunilor de schimb valutar (în conformitate cu art. 219 din Tratat); (3) deținerea și gestiunea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre. Prevederea se aplică fără a aduce atingere deținerii și administrării fondurilor de rulment în valută ale statelor membre; (4) promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți. SEBC contribuie și la buna desfășurare a politicilor promovate de autoritățile competente în ceea ce privește supravegherea prudențiala a instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar. BCE este singura entitate autorizată să emită bancnote denominate în euro, în timp ce BCN sunt autorizate să bată monedă metalică în limitele autorizate de BCE. De asemenea, BCE îndeplinește funcții consultative în privința aspectelor care intră în sfera sa de competență, reprezintă SEBC în domeniul cooperării internaționale și colectează, cu sprijinul BCN, informații statistice de la autoritățile naționale competente sau direct de la agenții economici.
Activități viitoare ale BNR în cadrul Eurosistemului
După adoptarea monedei euro, BNR va deveni membră a Eurosistemului. În consecință, în conformitate cu principiul descentralizării, la fel ca și alte BCN ale zonei euro, BNR va pune în aplicare deciziile Comitetului executiv al BCE și va efectua operațiunile încredințate de acesta. Totodată, BNR va putea îndeplini/păstra o serie de funcții proprii care nu sunt legate de SEBC.
În cadrul Eurosistemului, BNR:
Din categoria funcțiilor și activităților BNR care nu sunt legate de SEBC, amintim supravegherea instituțiilor de credit mai puțin semnificative și participarea la instituții monetare internaționale (cu acordul BCE). Cu respectarea politicii stabilite de BCE, BNR va acționa și ca împrumutător de ultimă instanță pentru băncile solvente din jurisdicția sa, ce se confruntă cu probleme temporare de lichiditate.
Concluzii
Politica monetară unică nu se face de o bancă centrală cu sucursale în țările membre ale zonei euro. Ea se realizează de către un sistem compus din BCN, peste care legiuitorii europeni au suprapus o bancă centrală europeană – BCE. Construcția respectivă, considerată adecvată pentru un spațiu geografic caracterizat prin diferențe naționale, lingvistice și culturale, implică că, cel mai adesea, executarea politicii monetare decise de Consiliul Guvernatorilor este plasată în mâinile acestor instituții naționale. Deși BCN pierd dreptul, prin intrarea în Euroland, de a stabili independent politica monetară în țările lor membre, ele continuă să fie implicate în executarea de operațiuni de acest gen. De asemenea, după cum am văzut mai sus, BCN desfășoară numeroase alte activități în cont propriu sau din dispoziția BCE. Guvernatorii BCN rămân supuși procedurilor de numire prevăzute în dreptul național și nu vor fi desemnați de BCE. Totodată, adoptarea monedei europene unice are ca rezultat “promovarea” lor ca membri în Consiliul Guvernatorilor, organul de decizie suprem al SEBC. Prin urmare, afirmația că, odată cu aderarea la euro, guvernatorul BNR “s-ar fi trezit fără job” este, evident, o nătângie. Nu e clar dacă afirmația a fost făcută din necunoașterea unora din aspectele abordate sau cu rea-intenție. În oricare din cele două ipoteze, rămân valabile spusele lui Joseph Hall: “O reputație odată distrusă posibil să fie reparată, dar lumea va avea mereu privirea ațintită asupra locului unde e fisura”.