Mulţi ani românilor de aici şi din diaspora, care aleg să îndure greutăţile vieţii muncind etic şi responsabil pe salarii care uneori nu le permit să iasă din spirala sărăciei în muncă decât să-i paraziteze pe ceilalţi

Spun apăsat mulţi ani milioanelor de români care muncesc etic, responsabil şi cu smerenie profesională.

Strâng mâna gunoierilor şi femeilor de serviciu de la care politicienii au multe de învăţat despre etica muncii, despre smerenie profesională şi despre cum să lucrezi eficient pe salariul minim pe economie.

Nu-i (mai) dispreţuiţi. Prin munca cinstită, responsabilă şi valorile transmise zi de zi şi explicit, şi prin propriul exemplu, unii dintre copiii acestor oameni ori copiii copiilor lor ori cei care vin după ei vor urma şcoli înalte şi, la rândul lor, şi la alt nivel, şi ei vor ridica România de mâine.

Strâng mâna casierilor, lucrătorilor comerciali, dar şi celorlalţi profesionişti care robotesc în magazine, care muncesc exemplar, la foc continuu, şi când sunt bolnavi, şi când sunt extenuaţi, şi când au probleme personale, care muncesc şi ei cu discreţie, etic şi contribuie, vrând – nevrând, la o viaţă cotidiană mai bună pentru noi toţi.

Am mai spus-o şi cu alte ocazii: mulţi dintre aceşti oameni şi-au interiorizat, de voie, de nevoie, etica muncii şi fac performanţă constant la locul de muncă.

Nu-i (mai) dispreţuiţi, nu-i mai priviţi cu aroganţă şi superioritate. Nu le mai daţi lecţii pe reţelele sociale despre cum să se autodepăşească.
De la aceşti oameni putem învăţa să ne cultivăm simţul realităţii şi al valorii noastre pe piaţa muncii. Mulţi dintre ei îşi cunosc precis şi îşi evaluează corect valoarea pe piaţa muncii.

Ei ştiu bine că e prea târziu să facă acum o schimbare fundamentală în carieră, ei ştiu că nu îşi permit să investească în ei (resurse de timp, bani, cognitive) ca să-şi crească valoarea pe piaţa muncii în mod semnificativ.

Aceşti angajaţi muncesc eficient în fiecare zi, indiferent cât de potrivnice sunt condiţiile de muncă şi chiar dacă salariul încasat, cel mai probabil cel minim, nu le permite deocamdată să iasă din spirala sărăciei în muncă.

Domnilor politicieni, aceşti oameni despre care am scris mai sus vor să le vedeţi munca, să vedeţi prin ochii lor greutăţile vieţii cotidiene pentru care dumneavoastră sunteţi în mare parte responsabili. Ei vor să fie văzuţi, munca lor să fie respectată, vor să lucreze în condiţii civilizate, iar salariile încasate să le permită să iasă din spirala sărăciei în muncă. Nu vor subvenţii şi pomeni electorale. Vor respect.

Mesajul meu pentru aceşti oameni e să nu dispere şi să nu renunţe. Prin munca dumneavoastră şi prin valorile transmise implicit şi explicit, copiii dumneavoastră, copiii copiilor dumneavoastră vor fi profesioniştii care construiesc România de mâine.

Munca dumneavoastră nu e în zadar. Unii dintre copiii dumneavoastră sau copiii copiilor dumneavoastră vor fi medicii, profesorii, avocaţii, inginerii, IT-iştii, meseriaşii care vor construi România de mâine.

Strâng mâna milioanelor de români din diaspora care schimbă semnificativ această naţie de ani de zile, fără să se fălească, prin valorile interiorizate, prin care educă, vrând – nevrând, şi civilizează comunităţile în care revin în ţară ca să trăiască.

Strâng mâna medicilor, profesorilor, avocaţilor, arhitecţilor, inginerilor, dar şi celorlalte categorii profesionale pe care nu le-am numit aici, acelor profesionişti care aleg să îşi practice profesia exemplar, responsabil, cu sens şi care prin munca lor ne învaţă zi de zi, cu discreţie, ce înseamnă să-ţi preţuieşti comunitatea în care trăieşti.

Munca dumneavoastră, a tuturor celor nominalizaţi şi a celor pe care nu am apucat să-i nominalizez aici, contează. Prin valorile şi prin munca dumneavoastră lăsaţi în urmă o naţie mai educată, mai civilizată, mai prosperă.

Cristina Şomănescu are 17 ani de experienţă în jurnalismul economic. E specializată în finanţarea sistemului asigurărilor sociale de sănătate, în taxarea muncii şi în sistemul public de pensii. Scrie la Economica.net.