Oscar și Nobel pentru abținerea de la fluierat în biserică

Dar pentru că tot am pomenit și de Nobel, cel pentru Economie, acordat în memoria industriașului suedez, s-a atribuit pentru combaterea sărăciei. Și imediat secretarul general al Partidului Comunist din India, Sitram Yechury, și-a felicitat conaţionalul, pe laureatul Abhijit Banerjee. Soția lui Banerjee, Esther Duflo, de origine franceză, e la 46 de ani cel de-al doilea câștigător al distincției și cel mai tânăr din istorie, după ce a fost consilier al președintelui Obama.

Cei care au primit Nobelul sunt simpatici şi senini cu ceea ce susţin şi politicienii îşi văd mai departe de îndeletnicirile lor pe bază: QE şi îndatorare. Partea interesantă e că în ciuda luptei contra sărăciei, pentru binele umanităţii şi planetei, ierarhia de valori rămâne tot strâmbă şi e ţinută aşa de cei care pun statul social mai presus de meritocraţie. Iar concluzia ce se poate trage – la fel ca la Oscar – e că nici Premiul Nobel nu mai e ce-a fost, dar asta nu neapărat din cauza celor ce doresc să recompenseze merite, ci a „materialului” cu care lucrează şi care mai aduce doar vag cu o elită. Celor ce recompensează li se poate imputa un singur lucru, faptul că nivelul lor de conştiinţă e posibil să fie mai mare decât al celor pe care îi premiază.

Marfa e mai proastă, dar costă la fel! Oare cum se numește chestia asta când primești ceva de calitatea mai slabă la același preț? Inflație?

Haideţi să luăm câteva exemple la întâmplare, nu neapărat recente, fiindcă dacă am face-o ar fi o veritabilă tragedie. Crash (2005) a câștigat un Oscar la fel ca Pacientul englez (1996), Tăcerea Mieilor (1991), Rain Man (1988), Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975).

Cu alte cuvinte, „politically correct” – ul Crash are tot un Oscar, precum capodopera One Flew Over the Cuckoo’s Nest, cu Jack Nicholson. Sunt puse pe picior de egalitate!.

Ca să fie limpede ce vremuri trăim. Trupele de succes sunt tot acelea de acum două-trei decenii, în care cântă rockeri ajunși la vârsta pensionării, filmele „noi” nu-s decât remake-uri ale celor de atunci, automobilele, în afara caroseriilor nu au suferit modificări, doar că-s mai puțin fiabile, costă la fel și vor să le elimine pe cele din timpul capitalismului trainic pe motiv de poluare.

Și se umblă intens la nivelul de educaţie, mereu mai jos, în paralel cu mărirea „dozei” de marketing ca nu cumva oamenii să conştientizeze în ce hal a ajuns societatea!