Povestea șomajului românesc e mai încurcată decât pare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Subocuparea poate fi cauzată de mai mulți factori. Perioada din timpul și de după o recesiune, când companiile își reduc personalul și concediază lucrători calificați, este caracterizată de subocuparea forței de muncă.

O altă cauză a subocupării sunt schimbările de pe piața muncii cauzate de schimbările tehnologice. Pe măsură ce fișele posturilor se schimbă sau locurile de muncă sunt automatizate, lucrătorii concediați pot fi recalificați sau pensionați. Cei care nu au resursele sau mijloacele de a se recalifica sunt, în general, susceptibili la subocupare.

Puncte slabe ale ratei șomajului

Rata șomajului ia în considerare pe acei lucrători care fac parte din forța de muncă și caută în mod activ un loc de muncă, dar care în prezent nu au un job. Rata șomajului este cea mai importantă, dar cifra poate fi înșelătoare, deoarece nu ia în considerare întregul potențial al forței de muncă.

Subocuparea este noul șomaj, după cum scriu și economiștii Bloomberg. Problema esențială la noi, este că numărul de locuri de muncă generate de economie – mai ales cele bine plătite și cu perspective de carieră – sunt reduse. Potrivit unor specialiști pe piața muncii, numărul absolvenților români având studii superioare crește foarte mult, în timp ce numărul de locuri de muncă care solicită studii superioare nu crește atât de mult.

Cu alte cuvinte apare un decalaj foarte puternic între ceea ce oferă economia reală și ceea ce vin să ofere generațiile care intră pe piață muncii și care au calificări tot mai înalte.

Pe langa „subocupați”, Statistica mai spune că avem peste un sfert de milion de oameni care formează forța de muncă potențială adițională.

Schimbările tehnologice duc și ele la o creștere a subocupării. Ca sa dau un exemplu banal și la îndemână, instalarea de bancomate bancare au înlocuit unele casierii bancare care deserveau clienții.

Un alt motiv îl reprezinta școala românească. Aflată într-un recul nedorit, Educația generează cohorte de tineri pregătiți pentru cu totul alte specializări decât cele cerute de nevoile angajatorilor. Prin urmare, mulți absolvenți de facultate ajung să se mulțumească cu joburi mult sub calificarea lor- agenți de vanzari, merchandiseri sau șoferi.

Forţa de muncă potenţială adiţională reprezintă suma a două categorii de persoane: „persoane inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul” şi „persoane inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă lucrul”.

Efectele subocupării sunt similare cu cele ale șomajului

În primul rând, ambele (si subocuparea si somajul) provoacă niveluri mai ridicate ale sărăciei. Fără venituri adecvate, familiile nu mai consumă atât de mult. Asta reduce cererea consumatorilor, încetinind creșterea afacerilor. Ca rezultat, la nivel agregat, produsul intern brut este mai mic, la fel ca și rata de creștere a locurilor de muncă. Este o spirală vicioasă și descendentă.

În cazul în care sub-ocuparea continuă, lucrătorii își pierd capacitatea de a-și actualiza abilitățile si devine tot mai plauzibil faptul că le va fi tot mai greu sa se întoarcă pe jobul inițial, corespunzător calificării. Alții își reduc stilul de viață și acceptă sub-ocuparea pe termen lung. Asa se formeaza șomajul structural.

De asemenea, între persoanele inactive se contureaza segmentul populatiei descurajate. Sunt circa 150.000 (în toamna anului trecut). Descurajații sunt oamenii care au declarat ca în ultimele 4 săptămâni (inclusiv saptamana de referinta) au căutat un loc de muncă folosind metode pasive sau ca nu caută un loc de munca din următoarele motive: au crezut că nu există locuri libere sau nu au stiut unde să caute; nu se simt pregătite profesional; cred că nu vor găsi de lucru din cauza vârstei; au căutat altădată și nu au găsit.

Dintre „descurajați”, cei mai mulți au între 35-49 de ani, urmați de cei cu vârsta de 50+ (ambele categorii însumează două treimi din totalul descurajaților).