Preţul spot al gazelor creşte accelerat în România, şi a depăşit preţul de la hub-ul din Austria. Explicaţii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Preţurile, dar şi cantităţile tranzacţionate pe piaţa pentru a doua zi de gaze naturale (PZUGN), administrată de OPCOM, au crescut semnificativ în ultimele zile. Astfel, din 16 octombrie încoace, când preţul a fost de 99 de lei/MWh de gaze, nu s-a mai înregistrat nicio zio de tranzacţionare în care preţul să nu fie de peste 100 de lei/MWh. Pentru ziua de livrare 26 octombrie, preţul a ajuns chiar la 135 de lei/MWh, pe fondul unei cantităţi semnificative tranzacţionare, respectiv 5.600 MWh.

Un alt aspect demn de luat în seamă este şi apariţia traderilor de gaze ruseşti care au intrat la vânzare pe piaţa spot de la Bucureşti. Astfel, în data de 24 octombrie, când au fost tranzacţionate pe PZUGN circa 6.000 MWh de gaze, printre participanţii la tranzacţii a fost şi WIEE, adică unul dintre cei doi traderi agreaţi de Gazprom pentru a vinde gazele ruseşti în România.

Preţul de pe piaţa din Bucureşti a ajuns aşadar peste cel de la hub-ul de gaze de la Baumgarten, din Austria. Acolo, ultimele tranzacţii s-au făcut la circa 25 de euro/MWh de gaze, deci circa 116 lei/MWh, sub preţul de 136 de lei pe PZUGN.

Preţurile cresc pentru că, la sfârşitul acestei luni este termenul-limită pentru constituirea stocurilor obligatorii pentru această iarnă.

Furnizorii de gaze naturale trebuie să aibă stocuri cumulate de gaze de 21,3 milioane MWh, până la 30 octombrie, potrivit unei decizii a ANRE, aprobată recent. Stocul este cu circa 14% mai mare decât cel pentru iarna trecută.
„Se determină nivelul stocului minim de gaze naturale la nivel naţional pentru titularii licenţelor de furnizare care asigură aprovizionarea cu gaze naturale a clienţilor finali, pentru ciclul de înmagazinare 2018-2019, la un nivel de 21.361.818,260 MWh”, spune ANRE. Pentru iarna precedentă, obligaţia de stocare a fost de doar 18,65 milioane MWh.

Companiile care trebuie să stocheze cel mai mult sunt cei doi mari furnizori, Engie şi E.On. Engie are o obligaţie de 6,28 milioane, iar E.On de 5,16 milioane. Urmează cei doi mari producători, Romgaz, cu 4 milioane MWh, şi Petrom, cu circa 3 milioane.

Gazul este produs, sau, după caz, cumpărat şi stocat în depozitele care sunt operate de Romgaz (şase depozite), de unde sunt extrase pentru a fi consumate în perioada iernii, atunci când consumul este mare. Furnizorii care au obligaţia de stocare trebuie să plătească tarif de înmagazinare, care este reglementat de ANRE.

Teoretic, cu cât stocurile sunt mai mari, cu atât securitatea energetică este mai mare în perioada de iarnă. România îşi produce singură la nivelul unui an circa 90% din consum, dar, în perioada de iarnă, când consumul creşte, producţia este insuficientă, şi reprezintă chiar mai puţin de jumătate din consum, restul fiind acoperit de import şi de gazul extras din depozite. Însă gazul din depozite este mai scump, inclusiv din cauza acestui tarif de înmagazinare.