România, lider în Uniunea Europeană la creşterea deficitului guvernamental în primul trimestru

Adaugă-ne ca sursă preferată

Deficitul guvernamental al României a fost în primul trimestru al acestui an de trei ori mai mare decât cel din UE (1% din PIB), iar în rândul statelor membre UE doar Franţa a avut în primele trei luni ale acestui an un deficit guvernamental mai mare decât cel al României (3,3% din PIB).

În schimb, în perioada cuprinsă între trimestrul patru 2016 şi primul trimestru al acestui an, datoria guvernamentală a crescut atât în UE, cu 0,5 puncte procentuale, cât şi în zona euro, cu 0,3 puncte procentuale, dar a scăzut cu 0,4 puncte procentuale în România, de la 37,6% din PIB până la 37,1% din PIB.

România se numără de altfel printre statele membre UE cu cel mai mic nivel al datoriei guvernamentale, fiind devansată doar de Estonia (9,2% din PIB), Luxemburg (23% din PIB), Bulgaria (28,6% din PIB) şi Danemarca (36,7%). Conform datelor Eurostat, datoria guvernamentală a României este mult sub media din UE de 84,1% din PIB şi din zona euro de 89,5%.

Cele mai recente estimări ale Fondului Monetar Internaţional arată că deficitul bugetar al României va ajunge la 3,7% din PIB în 2017 ca urmare a noii Legi a salarizării, majorărilor de pensii şi reducerilor de taxe. Mai mult, există riscul ca în conformitate cu politicile, deficitul să se deterioreze până la 3,9% din PIB în 2018. Pentru a evita ca majorarea deficitelor să pună în pericol stabilitatea fiscală, FMI recomandă consolidare pe termen mediu, sprijinită de reforme care să crească eficienţa sectorului public.

De asemenea, conform previziunilor economice de primăvară publicate de Comisia Europeană, deficitul public ar urma să ajungă la 3,5% din PIB în 2017 pentru ca în 2018 să se agraveze şi mai mult până la 3,8% din PIB. Comisia Europeană şi-a revizuit şi în acest caz estimările faţă de luna februarie, când prognoza un deficit de 3,6% din PIB în 2017 şi unul de 3,9% din PIB în 2018.

Comisia Europeană avertizează, totodată, că proiectul legii salarizării unitare reprezintă un risc semnificativ la adresa obiectivelor fiscale.