Românii sunt hoţi, proşti şi leneşi. Care dintre ei?

Unul dintre miturile despre români spune că aceştia sunt proşti, hoţi şi leneşi, şi că preferă să trăiască pe banii statului, în loc să muncească. Dacă ne comparăm cu Uniunea Europeană, cifrele par să spună altceva: avem cel mai mic salariu mediu din toată Europa, muncim cele mai multe ore din toată Europa, suntem cel mai puţin productivi din toată Europa (cu excepţia Bulgariei).

Rămâneţi puţin cu mine, şi încercaţi să urmăriţi firul poveştii. În continuare: suntem printre ultimii din Europa la cheltuieli sociale (în pofida mitologiei naţionale), printre ultimii la cheltuieli pentru Educaţie şi Sănătate, dar printre primii la cheltuieli legate de bunul mers al statului, al poliţiei, armatei, serviciilor secrete, etc. 

Rezultate ale cheltuielilor peste media UE? Păi, directorul SRI anunţa, recent, că trei preşedinţi ai României, cinci premieri şi zece miniştri de Interne au ştiut că membrii clanului de interlopi Bercea Mondial sunt bănuiţi de zece infracţiuni grave, de la trafic de minori la coruperea magistraţilor. Au pus stăpânire pe judeţe întregi, au prăduit bugetul statului cu zeci de milioane de euro, au terorizat oameni de afaceri şi autorităţi, dar liderul grupării a ajuns după gratii doar când şi-a înjunghiat nepotul.

Aşadar, punând toate aceste lucruri cap la cap şi urmărind cifrele, cred că putem observa un anumit tipar şi ne putem hazarda şi la o concluzie: problema nu este la nivelul populaţiei, ci al lipsei de viziune, de discernământ şi de pricepere a conducătorilor acesteia. Lipsa de productivitate nu cred că se poate imputa angajatului plătit cel mai prost şi muncit cel mai mult din toată Europa, ci managerului său. Lipsa educaţiei şi starea proastă de sănătate a populaţiei nu se poate imputa acesteia, ci, mai degrabă, celor care ar trebui să stabilească priorităţile cheltuirii banilor adunaţi. Nici nu vreau să mai deschid discuţia despre colectare.

Nu încerc să dizolv orice responsabilitate personală şi să mut vina exclusiv în cercul factorilor de decizie. Încerc, doar, să atrag atenţia asupra faptului că trebuie să mai echilibrăm puţin discursul public, şi, mai ales, să ne stabilim priorităţile. Dacă ele sunt, în continuare, cele un miliard de servicii secrete, de consilii de administraţie şi de firmuliţe care căpuşează banii pentru Educaţie şi Sănătate, sau dacă ne dorim altceva. Dacă e ok să cheltuim pe borduri şi panseluţe cât cheltuim pentru infrastructură, şi dacă e ok ca firmele care „fac” autostrăzi să încaseze miliarde de euro, dacă este ok ca CNADNR să aibă un buget de 9 miliarde de euro, iar noi să avem autostrăzile pe care le avem. 

Realitatea este tristă: nu avem lideri. Iar impostorii care pozează ca lideri sunt nepricepuţi, leneşi şi hoţi. Suntem săraci, needucaţi şi trataţi ca cetăţeni ai unei ţări din lumea a treia.

Se apropie alegerile. Atenţie pe cine votaţi.