Se discută serios la Washington: Trezoreria ar putea bate o monedă de 1.000 de miliarde de dolari

Adaugă-ne ca sursă preferată

Guvernul american are o limită de îndatorare stabilită de Congres, care în acest moment este dominat de republicani. Congresul stabileşte până la cât se poate împrumuta executivul condus de preşedintele Barrack Obama. În momentul în care limita privind datoria publică este atinsă – 16,4 mii de miliarde de dolari -, dacă nu este votată o extensie a acesteia, Statele Unite nu-şi mai pot onora obligaţiile de plată şi intră în default.

Trezoreria are capacitatea de a se împrumuta de la fondurile de asigurare socială, ceea ce face în prezent, însă banii ajung doar până pe 1 martie.

Data trecută, în 2011, negocierile între republicani şi democraţi au căpătat accente de târguială, însă limita de îndatorare a fost ridicată la timp, în schimbul promisiunii că guvernul va cheltui mai puţini bani.

Anul acesta, negocierile nici măcar n-au început, şi deşi toată lumea se aşteaptă la înţelegere de ultim moment, guvernul ia în considerare o soluţie cel puţin ciudată, iniţită pe blogul unor economişti: Trezoreria ar putea bate o monedă de platină cu valoarea de 1.000 de miliarde de dolari pe care să o depoziteze la Federal Reserve şi să şteargă astfel din datoria deţinută de banca centrală.

Fed a achiziţionat de-a lungul anilor datorie publică de 1.666 de miliarde de dolari în titluri de trezorerie. Trezoreria SUA are dreptul de a bate monede de platină şi poate, în teorie, să atribuie orice valoare vrea unei astfel de monede. Apoi o poate depozita la Fed, care în schimbul monedei şterge 1.000 de miliarde de dolari din datoria deţinută.

Astfel, Trezoreria, prin această „scamatorie” şi-ar crea spaţiu fiscal de 1.000 de miliarde de dolari pentru a emite noi titluri de stat şi ar evita, astfel, să intre în default, după cum explică economistul Cullen Roche, care scrie la unul dintre cele mai cunoscute bloguri financiare, Pragmatic Capitalist şi care se află printre iniţiatorii ideii.

Acesta spune că ideea, care a început ca o glumă, este acum luată în serios de către decidenţii de la Washington, dacă nu se ajunge la un acord în timp util.