Secretul bugetarilor – Statul nu știe câți oameni plătește, nimeni nu ştie câți angajați la stat sunt. Ce spune primul raport despre administraţia locală, centrală şi companiile de stat

Nimeni nu ştie câţi bugetari plăteşte statul român – România nu are, în prezent, o bază de date unică și completă care să arate exact câte persoane sunt plătite în instituțiile publice. Concluzia reiese dintr-un raport amplu privind administrația publică centrală și locală, realizat pe baza datelor oficiale transmise de Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii, Inspecția Muncii și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, scrie MEDIAFAX.

Potrivit raportului, la sfârșitul lunii aprilie 2025, Ministerul Finanțelor a raportat 1.511.900 de posturi aprobate în instituțiile publice, dintre care 1.287.381 erau ocupate, iar 1.255.381 erau posturi remunerate. În același timp, datele privind persoanele asigurate indicau 1.182.190 de raporturi contractuale în instituțiile publice, dar doar 1.102.010 persoane unice, după eliminarea dublurilor.

Diferențele apar pentru că instituțiile statului măsoară lucruri diferite. Ministerul Finanțelor raportează posturi aprobate, ocupate sau remunerate. Inspecția Muncii, prin REVISAL, urmărește doar contractele individuale de muncă, fără funcționari publici, demnitari sau personal din sectoare speciale. Agenția Națională a Funcționarilor Publici monitorizează doar funcționarii publici, scrie MEDIAFAX.

Conform ITM, în instituțiile publice existau 1.182.670 de contracte individuale de muncă și 948.848 de salariați cu contract individual de muncă. Separat, ANFP a transmis că existau 130.455 de posturi ocupate de funcționari publici, la care se adăugau posturi temporar ocupate, vacante sau temporar vacante.

Raportul atrage atenția că aceste cifre nu pot fi puse cap la cap pentru a obține o imagine perfectă a aparatului public. Unele date se referă la persoane, altele la posturi, altele la contracte. În plus, contractele de mandat și demnitarii nu sunt centralizați clar într-o bază dedicată, scrie MEDIAFAX.

Autorii raportului concluzionează că lipsa unei evidențe unitare afectează capacitatea statului de a lua decizii privind dimensionarea aparatului administrativ. Cu alte cuvinte, înainte să decidă câte posturi trebuie reduse, comasate sau reorganizate, statul are încă o problemă de bază: nu poate spune cu precizie câți oameni plătește și prin ce forme contractuale.

Radiografia de ansamblu a statului român – administraţia locală, centrală şi companiile de stat. Primul studiu de acest gen din istoria României

Secretul bugetarilor – Administraţia publică din România rămâne fragmentată, supradimensionată şi ineficientă în raport cu rezultatele obţinute, iar fondurile publice sunt distribuite inechitabil, se arată în Raportul privind Analiza Eficienţei Administraţiei Publice Centrale şi Locale, elaborat de Cancelaria Prim-Ministrului în cursul anului 2025, pe baza datelor din 2024, scrie Agerpres.

Guvernul precizează, într-un comunicat transmis vineri, că documentul reprezintă „o radiografie de ansamblu a statului român: administraţia locală, centrală şi companiile de stat”, fiind primul raport de acest tip realizat la nivelul Executivului.

„Considerăm că publicarea acestor informaţii constituie o obligaţie faţă de cetăţeni, independentă de orice configuraţie politică. Administraţia publică a funcţionat, în mod sistematic, fără transparenţă reală, cu resurse publice gestionate departe de ochii contribuabililor şi date esenţiale despre dimensiunea şi costul aparatului administrativ dispersate între instituţii, fără o imagine de ansamblu accesibilă publicului. Raportul de faţă este materializarea concretă a angajamentului de transparentizare a activităţii statului: o radiografie amplă, bazată pe date oficiale, pusă la dispoziţia fiecărui cetăţean”, menţionează Guvernul.

Deşi raportul foloseşte date din 2024, Guvernul afirmă că datele şi analizele prezentate oferă în continuare o imagine corectă, coerentă şi fundamentată a situaţiei administraţiei publice din România, iar structurile administrative analizate, dimensiunea aparatului de stat, cheltuielile de personal şi indicatorii de performanţă la nivel local nu au suferit modificări fundamentale.

Documentul analizează numărul şi cheltuielile de personal din administraţia centrală şi locală, situaţia companiilor de stat, indicatorii financiari ai administraţiei locale, accesarea fondurilor guvernamentale şi europene, precum şi date demografice şi indicatori ai serviciilor publice.

Datele utilizate în raport au fost colectate exclusiv din surse oficiale şi au fost prelucrate cu sprijinul Băncii Mondiale. Ele au fost transmise în formă anonimizată, în conformitate cu reglementările privind protecţia datelor cu caracter personal.

„Demersul colectării şi prelucrării datelor a fost de durată pentru că bazele de date sunt fragmentate, motiv pentru care acurateţea este de 95%. Este încă o dovadă a necesităţii digitalizării”, mai arată Executivul.

Raportul evidenţiază „o serie de disfuncţionalităţi şi vulnerabilităţi care afectează profund capacitatea instituţiilor publice de a răspunde eficient nevoilor cetăţenilor şi de a valorifica resursele existente”, în acest sens fiind menţionată „fragmentarea şi incoerenţa bazelor de date instituţionale”, „raportări neuniforme şi erori sistemice”, „supradimensionarea aparatului administrativ în anumite zone” şi „inechităţi şi dezechilibre în finanţarea publică”.

„Nu există o bază unitară, integrată şi standardizată a personalului şi posturilor din sectorul public. Informaţiile colectate de la Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii (ITM), ANFP, Ministerul Dezvoltării, MIPE şi alte instituţii diferă semnificativ şi sunt greu de corelat între ele. Fiecare instituţie raportează date în formate diferite, iar nomenclatoarele utilizate nu sunt armonizate, ceea ce face dificilă agregarea, comparaţia şi interpretarea datelor la nivel naţional. Formele contractuale variate (contracte individuale de muncă, funcţionari publici, contracte de mandat, demnitari) nu sunt monitorizate integrat, ceea ce generează lacune semnificative în înţelegerea dimensiunii reale a aparatului administrativ”, se arată în document.

De asemenea, sistemele actuale de raportare (ex. FOREXEBUG, REVISAL, baze ANFP) sunt alimentate uneori manual de mii de raportori locali, permiţând un grad mare de eroare.

„S-a constatat un număr ridicat de angajaţi cu contracte multiple, inclusiv cazuri de contracte multiple cu normă întreagă, ceea ce ridică suspiciuni privind activitatea reală a acestora şi utilizarea resurselor. O parte importantă din datele analizate conţine inconsistenţe evidente, precum companii care figurează cu cheltuieli fără venituri”, se menţionează în raport.

Totodată, documentul arată că, deşi unele instituţii de nivel central au un număr redus ca entităţi, ele concentrează o parte semnificativă a personalului şi cheltuielilor, iar la polul opus nivelul deconcentrat este disproporţionat numeric.

„Există discrepanţe majore în alocarea resurselor guvernamentale şi europene între judeţe şi UAT-uri, fără o corelare clară cu nevoile reale sau cu performanţa administrativă. Investiţiile din fonduri europene s-au concentrat semnificativ în anumite regiuni (ex. Cluj, Bihor, Alba, Ilfov), în timp ce altele au rămas constant subfinanţate (ex. Teleorman, Vaslui, Caraş-Severin), accentuând decalajele teritoriale. Companiile de stat subvenţionate, în special cele cu pierderi structurale, absorb anual miliarde de lei fără o perspectivă de redresare sau evaluare a performanţei reale”, se mai precizează în raport.

La capitolul concluzii, raportul menţionează că, „deşi ponderea cheltuielilor de personal nu este la cel mai înalt punct din ultimii 20 de ani, se observă o tendinţă de creştere din nou”.

„Cheltuielile cu personalul în România au fost de 10,1%, la nivelul mediei UE. Se pot observa însă şi ţări cu un procent semnificativ mai redus faţă de media UE (Irlanda cu 6,2% din PIB, Elveţia cu 7,3% din PIB sau Germania, cu 8,1% din PIB)”, se mai arată în document.

Raportul mai evidenţiază că, deşi în 2000 România avea poate cel mai mic număr de angajaţi la stat din totalul angajaţilor din ţară, se observă o creştere semnificativă în anul 2020, depăşind media europeană.

„Administraţia publică din România rămâne fragmentată şi supradimensionată în raport cu rezultatele obţinute, iar lipsa unei corelări clare între resursele alocate, performanţă şi impact conduce la ineficienţă şi risipă. Fondurile publice sunt distribuite inechitabil, fără criterii clare, accentuând decalajele teritoriale. Sectorul companiilor de stat este marcat de dezechilibre, numeroase entităţi fiind menţinute prin subvenţii fără legătură cu performanţa. În plus, criza de guvernanţă a datelor face foarte dificilă evaluarea corectă şi planificarea eficientă”, mai concluzionează raportul.

Totodată, în document se mai menţionează că „este incontestabil că a existat un progres al entităţilor de stat în optimizarea şi eficientizarea cheltuielilor”.

„Sunt numeroase exemple de bune practici unde autorităţi publice performează, atât prin creşterea veniturilor din surse multiple cât şi prin reducerea cheltuielilor care nu aduc beneficii comunităţii. Sunt poveşti de succes ale companiilor cu capital de stat care, pe lângă rolul crucial pe care îl au în buna desfăşurare a activităţilor statului, reuşesc să genereze venituri semnificative la bugetul de stat. Urmând aceste exemple, entităţile publice din România pot să treacă la următorul nivel: reducerea semnificativă a cheltuielilor instituţiilor prin comasări şi reduceri de personal proactive, urmărind inclusiv ieşirile naturale din sistem; extinderea unei politici de M&A pentru companiile de stat şi a unei politici de expansiune a acestora în pieţele din proximitatea României plus o politică mai strictă asupra execuţiei bugetare atât pe partea de cheltuieli, cât şi din perspectiva veniturilor”, mai arată raportul.