1EUR = 4.8735 RON | Bucureşti 1 º

Imobiliare

Sotheby's scoate la vânzare casa fondatorilor Clujana, fostul sediu Gestapo din Bucureşti şi Casa Căsătoriilor din Ploieşti cu 3,53 mil. euro

Sotheby's International Realty a scos la vânzare trei vile din Cluj-Napoca, București și Ploiești, toate simboluri ale începutului de secol XX. Proprietatea din Cluj-Napoca a fost construitî de familia care a fondat fabrica de încălțăminte Clujana, cea din București a fost, printre altele, fostul sediu al Gestapo-ului în România, iar a treia, din Ploiești a fost reședința a trei primari ai orașului. În total, suma cerută pe cele trei vile e de 3,535 milioane euro.

25 oct, 2020 | ECONOMICA.net

Vila familiei Renner din Cluj-Napoca

Vila Familiei Renner, fondatoare a fabricii de incălțăminte Clujana, este situată în zona centrală a orașului, aproape de Piața Mihai Viteazu. Construită în anii ‘30 proprietatea beneficiază de o curte generoasă de 1.540 mp, cu acces facil din stradă.

Construcția este dispusă pe 2 nivele, demisol si parter, având 1526 mp construiți și aproximativ 1.400 mp utili. Cu cele 28 de încăperi ale sale, vila este versatilă în a fi adaptată unor funcțiuni comerciale precum clinică medicală, pensiune, grădiniță sau sediul de companie.

Fabrica de încălțâminte Clujana a fost înființată în anul 1911 de familia Renner sub denumirea de „Fabrica de Piele Frații Renner & Co”. După primul război mondial a devenit societate pe acțiuni, schimbându-și denumirea în "Dermata" și devenind cea mai mare fabrică de încălțăminte din România. A fost naționalizată de guvernul comunist în 1948 și redenumită "Fabrica de încălțăminte Janos Herbak", apoi "Fabrica de Pielărie și încălțăminte Cluj", iar în final "SC Clujana SA".

În anii 80 ajunge cea mai mare fabrică de profil din estul Europei. Avea 8.000 de angajați, cu secții proprii de tăbăcărie, fabrici de tălpi, de încălțăminte, și articole din cauciuc. Reabilitarea și funcționalizarea vilei Renner este atât o oportunitate investițională, cât și un demers de readucere la lumină a unei pagini din istoria Clujului.

Vila, cu 28 de camere, e scoasă la vânzare cu 1,2 milioane de euro.

Vila neoclasică arh. Dimitrie Herjeu

Proiectată de arhitectul Dimitrie Hârjeu (Herjeu) în stil neoclasic francez, această clădire impresionantă este situată în vecinătatea parcului Cișmigiu, pe bulevardul Mihail Kogălniceanu, iar anul estimat de construcție este 1927.

Casa păstrează plăcuța cu semnătura arhitectului. Înainte de 1944, imobilul cu peste 34 de camere a fost sediu al Gestapo-ului și al Ambasadei Germane. După 1990, a devenit sediul Rofilm - societate de stat de producție cinematografică înfiinţată prin reorganizarea Regiei Autonome "Cinerom".

Arhitectul Dimitrie Hârjeu (Călugăreni, Neamţ 1869 - 1926) a profesat după 1900, în perioada antebelică, dar şi interbelică, realizând în special reşedinţe în zone din centrul Bucureștiului, atât în stil eclectic cu elemente neoclasice, cât şi în stilul Neoromânesc caracteristic perioadei. Arhitect şef al oraşului Bucureşti (1910-1916), a fost membru al Comitetului de conducere al Societăţii Arhitecţilor Români și a făcut parte din comitetul Revistei ”Arhitectura”. Alături de arhitecţi precum Ion Mincu, Ion D. Berindei, Jean Monda, Horia Creangă, Dimitrie Hârjeu a contribuit la realizarea unor ansambluri rezidenţiale renumite din Parcelarea Ioanid și Parcelarea Filipescu.

Pe lângă curtea exterioară cu o suprafață de 430 mp ce poate găzdui până la 10 autoturisme, imobilul dispune de camere cu suprafețe utile generoase, începând de la 30 mp, 50 mp, 60 mp până la 85 mp utili și spații de depozitare multiple. În anul 2009, au fost demarate lucrările de consolidare/restaurare, oprite însă din motive financiare.

Se remarcă vitraliul de dimensiuni generoase ce înfățișează patru dintre cele șapte arte, transpuse în personajele feminine redate într-o manieră Art Nouveau, reprezentate deasupra simbolurilor pentru arta scrierii (cartea deschisă și pana), arta muzicii (lira-reprezentare din Grecia antică), arta teatrului (cele două măști-comedia și tragedia) și arta picturii (paleta). Soarele, regăsit în patru ipostaze în partea superioară a vitraliului, poate reprezenta un simbol masonic.

Vila cu 30 de camere e scoasă la vânzare cu 1,35 milioane de euro.

„Casa Căsătoriilor” din Ploiești

Una dintre clădirile emblematice ale Ploieștiului, cunoscută de localnici drept „Casa Căsătoriilor”, clădirea cu arhitectură neoromânească a jucat un rol important de-a lungul timpului în istoria urbei, fiind printre altele reședință privată a nu mai puțin de trei primari. Incursiunea în istorie începe cu crearea bulevardului, în 1878, imediat după Războiul de Independență.

Odată finalizată linia de cale ferată București-Ploiești, era nevoie de o arteră principală care să lege centrul orașului de noua Gară de Sud. Bulevardul Independenței s-a trasat și construit în etape, sub coordonarea lui Toma Socolescu, arhitectul șef al orașului, și a primarului vremii, Radu Stanian, care este de altfel și primul proprietar al acestei clădiri, construită în forma sa inițială în jurul anilor 1850.

Fost avocat de succes, om politic de orientare liberală, parlamentar în mai multe mandate și primar ales al Ploieștiului pentru trei mandate, între 1883 și 1896, ultimul dintre ele nefinalizat din cauza bolii, Radu Stanian a fost unul dintre cei mai îndrăgiți edili, fiind pentru multă vreme singurul căruia i s-a ridicat o statuie - în anul 1902, pe Bulevardul Castanilor.

Liberal convins, cu accente radicale, Stanian a fost bun prieten cu Candiano Popescu, inițiatorul mișcării antidinastice din 1870 cunoscută sub numele de “Republica de la Ploiești”. Stanian însuși a fost implicat în pregătirea “revoluției”, reședința sa fiind locul multor întâlniri conspirative și locul de pornire al evenimentelor de la 8 august 1870.

Radu R. Stanian, fiul său, deputat și primar al Ploieștiului (1907-1911), s-a născut și a copilărit în casa de la Bulevard, păstrând-o în familie după moartea tatălui său. După Primul Război Mondial, casa este cumpărată de N. Constantinescu Bordeni, și el viitor primar al Ploieștiului, responsabil de forma actuală a arhitecturii. Proiectul de refacere a fost încredințat arhitectului N.Z. Șmina, ucenic al arhitecților Ion Mincu și Toma Socolescu.

Clădirea se încadrează în tipologia reședințelor burgheze înstărite, urmând stilul locuințelor urbane franceze de tip “hôtel particulier”. Imobilul se află așezat pe o parcelă delimitată de trei străzi și este compus din demisol, parter înălțat, pod și foișor. 

Clădirea a fost naționalizată în anii ’50 și a funcționat între 1955-2008 drept Casă a Căsătoriilor. Astăzi, frumoasa construcție își așteaptă noii proprietari, care să îi redea strălucirea binemeritată în chip de reședință, sediu de firmă sau de birouri, boutique-hotel, restaurant sau clinică medicală.

Cu o suprafață construită de 950 mp, clădirea e scoasă la vânzare cu 985.000 de euro.

Loading...

CELE MAI NOI ȘTIRI

CELE MAI NOI ȘTIRI

OPINII ECONOMICA.NET

NOOBZ.RO

NSTRAVEL.RO

CAPITAL.RO