ho i

Să alergăm la maradonul naţional

România anului 2015 este un spectacol trist şi nu seamănă nici pe departe cu ce şi-au imaginat, cu ultima răsuflare, cei care şi-au vărsat sângele la Revoluţie. Ştiu, patetic, dar nici nu pot să trec uşor peste imaginea asta, de câte ori văd pe ecrane chipurile „politicienilor” şi „oamenilor de afaceri” autohtoni. Ceea ce mă descumpăneşte, aici, nu este faptul că politicienii fură. Pentru că da, sprijiniţi de servicii, de oameni de afaceri, de poliţie, de autorităţile locale, politicienii fură de sting. Nici măcar berbecul DNA nu a reuşit să zgârie porţile cetăţii în care s-au zăvorât, protejându-se prin incantaţii legislative, hoţii aleşi ai neamului.

Să alergăm la maradonul naţional