România se află la limita inferioară a categoriei recomandate investițiilor, cu un rating BBB- și perspectivă negativă. Cu alte cuvinte, țara este încă considerată sigură pentru investitori, dar orice deteriorare a indicatorilor fiscali poate duce la retrogradare.
Iată principalele elemente din decizia S&P:
Anterior decizie S&P, ne confirmase ratingul și Moody’s .
AICI detalii din evaluarea făcută de Moody’s
Ca și S&P, Moody’s a subliniat că principalul și probabil singurul element care ține România în categoria investițională este planul de măsuri pentrub reducerea deficitului susținut de o majoritate politică oarecum stabilă. Dacă această majoritate nu va mai exista, de exemplu prin ieșirea PSD de la Guvernare, situația se schimbă radical și categoria junk va fi greu de evitat.
În trimestrele care urmează, menținerea rating–ului va depinde de modul în care țara noastră va gestiona echilibrul între consolidarea fiscală și creșterea economică. În esență, ponderea cea mai importantă în evaluare o va avea probabil consolidarea fiscală, însă dacă impactul asupra creșterii economice este prea brusc și sever atunci însăși continuarea procesului se poate complica din motive economice (erodarea bazei fiscale în special pe seama diminuării consumului intern), sociale sau politice”, a declarat Ionuţ Lianu, şeful Trezoreriei CEC Bank.
Amintim că în evaluarea toturor celor 3 mari agenții, adică inclusiv S&P, România este la ultimul nivel considerat investițional. O retrogradare ar însemna direct intrarea în categoria junk, cu un prim mare efect limitarea surselor de finanțare ale deficitului și creșterea dobânzilor la care statul se împrumută. Majoritatea marilor investitori instituționali (fonduri, bănci de investiții etc) au o politică ce exclude investiții în titluri de stat ale unor țări din afara categoriei investiționale. Deci România ar pierde imediat fluxuri substanțiale de numerar.
S&P evidențiază, așa cum era de așteptat, încă o dată, măsurile de stabilizare fiscală luate de Guvernul Bolojan
Măsurile susținute de consolidare ale coaliției de guvernare au stimulat performanța fiscală a României, însă riscurile de execuție și potențialele provocări juridice rămân. Pe parcursul celei de-a doua jumătăți a anului 2025 și în 2026, guvernul a avansat mai multe pachete de reformă – inclusiv creșteri ale TVA-ului, creșteri ale accizelor și ajustări ale impozitului pe profit. Acest lucru a dus la o îmbunătățire a deficitului bugetar general la 7,7% din PIB în 2025, de la 9,4% în 2024.
Considerăm bugetul României pe 2026 ca un angajament pentru o consolidare fiscală continuă prin controlul cheltuielilor, îmbunătățiri administrative și înghețarea salariilor și pensiilor. Bugetul prioritizează simultan creșteri substanțiale ale investițiilor publice (8% din PIB, majoritatea fiind finanțate de UE) și ale cheltuielilor pentru apărare (care cresc la 3% din PIB), menite să sprijine creșterea și potențialul pe termen lung. Cu toate acestea, persistă riscurile politice și practice de execuție, provenite din potențialele provocări juridice la adresa adoptării bugetului și din vulnerabilitățile persistente legate de eficiența colectării impozitelor și de dependența de reforme administrative de succes. În plus, în urma șocurilor prețurilor la energie, guvernul a implementat unele măsuri de sprijin pentru sectoarele transporturilor și agriculturii (sub 0,5% din PIB). Acestea sunt însoțite de măsuri care transferă costul crescut către distribuitori și comercianți cu amănuntul și, în estimarea noastră, nu reprezintă o cheltuială fiscală directă.
Deși eforturile fiscale pentru 2026 sunt clare, autoritățile nu au specificat încă măsuri fiscale dincolo de această perioadă. Mai mult, România rămâne în procedura de deficit excesiv (PDE), în care a intrat în 2020. Statele suverane ale UE, în cadrul PDE, sunt obligate să reducă deficitele bugetare la 3% din PIB pe o perioadă de ajustare de cel mult șapte ani. În cazul României, aceasta ar implica o ajustare fiscală de 0,8%-0,9% din PIB în fiecare an pe parcursul acestei perioade maxime de ajustare.
Estimăm că datoria publică netă a României va depăși 60 până la sfârșitul anului 2029, față de 52% în 2025. Recunoaștem că datoria externă zonă peste din total – o indicație a legilor puternice dintre deficitul fiscal și cel extern. Previzăm că factura la dobânzi a României va continua să crească, de la puțin peste 2% din PIB în 2024, la aproximativ 2,9% în 2026 și la 3,4% până în 2028.
Îmbunătățirea capacităților guvernului de colectare a impozitelor este un factor cheie pentru agenda de consolidare fiscală. La 30%, deficitul de TVA al României (diferența dintre suma TVA pe care un guvern se așteaptă să o colecteze și suma pe care o să colecteze efectiv) este cel mai mare din UE. Guvernul se așteaptă la noi câștiguri de venituri din creșterea eficienței administrației fiscale pe termen mediu. Cheltuielile de capital guvernamentale sunt legate în principal de fluxul la timp al fondurilor UE.
Poziția externă a României semne provizorii de stabilizare, deși rămâne sau vulnerabilitate cheie. Deficitul de cont curent s-a redus modest la 8,0% din PIB în 2025, determinat de decelerarea creșterii importurilor și de o creștere de 10% a exporturilor în dolari, alături de un sector al serviciilor rezistente. În timp ce datoria externă a crescut semnificativ, cu 23,8 miliarde EUR, ajungând la 227,3 miliarde EUR în 2025, statutul suveran beneficiază de o poziție a rezervelor internaționale nete substanțe consolidate, la 77,017 miliarde EUR, oferind un tampon considerabil împotriva șocurilor externe. Dependența sporită de schemele interne de finanțare a retailului, alături de un deficit persistent al contului curent, continuă să pună presiune asupra profilului extern, dar este atenuată de creșterea absorbției fondurilor UE și de intrările pozitive de investiții străine directe. Previzăm că aceste intrări negeneratoare de datorie vor menține datoria externă netă restrânsă a României sub 50% din încasările din contul curent pe perioadele noastre de prognoză.
Performanța externă a României se confruntă cu dificultăți din cauza incertitudinii geopolitice, cu impacturi potențiale asupra creșterii exporturilor în 2026, deși dependența sa relativ scăzută de importurile de energie oferă o oarecare protecție împotriva escaladării prețurilor la energie. Previzăm că deficitele de cont curent vor continua, deși în scădere treptată, să se situeze în medie la 5,75% din PIB în perioada 2027-2029, determinate de creșterea susținută a importurilor, legată de absorbția fondurilor UE și de redresarea cererii interne, ceea ce va duce la menținerea nevoilor brute de finanțare externă în jurul valorii de 100% din încasările din contul curent și rezervele utilizabile.
Ne așteptăm ca mixul de finanțare externă să beneficieze de creșterea fluxurilor de fonduri UE în următorii ani, după o scădere temporară în 2024. Per total, fluxurile de granturi de investiții UE și investiții străine directe, care nu generează datorii, ar putea acoperi, în medie, 50%-60% din deficitele de cont curent, susținând poziția solidă de rezervă a băncii centrale. Estimăm că rezervele vor rămâne la peste patru luni de plăți din contul curent în următorii trei ani. Chiar și așa, ne așteptăm ca datoria externă netă, îngustă, a României să se apropie de 50% din încasările din contul curent până în 2028, cu peste 10 puncte procentuale mai mare decât în 2023.
Tendința dezinflaționistă a României a fost întreruptă de presiunile inflaționiste reluate la începutul anului 2026, inflația ajungând la 8,3% în februarie (măsurată prin indicele armonizat al prețurilor de consum). Previzăm că aceasta ar putea atinge un vârf de aproximativ 10% în al doilea trimestru, determinată în mare parte de creșterea prețurilor la petrol și gaze. Deși se așteaptă ca efectele de bază favorabile ale majorărilor de impozite de la mijlocul anului 2025 și liberalizării prețurilor la energie să impulsioneze dezinflația începând cu al treilea trimestru, așteptările inflaționiste ridicate și efectele indirecte ale prețurilor la materii prime continuă să prezinte riscuri. Acum anticipăm o inflație medie de 7,25% pentru 2026, revizuită în creștere cu 0,75 puncte procentuale pentru a reflecta impactul creșterii costurilor energiei. Credem că inflația ar putea ajunge aproape de 5% pentru întregul an.
Sectorul bancar al României este predominant deținut de străini și finanțat în mare parte din depozite interne; Considerăm că este un risc limitat de contingență pentru guvern. Creditele neperformante rămân în categoria de risc scăzut definită de Autoritatea Bancară Europeană, în ciuda unei creșteri marginale. Rentabilitatea băncilor a scăzut ușor începând cu septembrie 2025 față de un vârf în 2023. Ratele de capital și lichiditate rămân sănătoase, puțin peste media țărilor din Europa Centrală și de Est. Creditele acordate sectorului privat rămân în apropierea a 22% din PIB, reflectând o intermediere financiară scăzută. Expunerea ridicată a sectorului bancar la creditarea pentru construcții și imobiliare, alături de creșterea datoriei companiilor și o pondere considerabilă a creditelor în valută, ar putea testa stabilitatea sectorului financiar dacă riscurile aferente s-ar materializa.