WSJ: Bruxelles-ul încă mai are cărţi de jucat împotriva corupţiei şi nepotismului de la Bucureşti

România a făcut obiectul unui interes tot mai mare în ultimii ani, în contextul în care Bucureştiul a acţionat pentru a reduce sectorul de stat supradimensionat şi pentru a ameliora competitivitatea, însă corupţia din prezent şi apariţia unei crize politice „încâlcite” ameninţă să arunce ţara înapoi într-o zonă economică periculoasă, scrie Tom Gallagher într-un comentariu intitulat „UE nu îşi poate ignora problema din România”, în care subliniază că Bruxelles-ul încă mai are „cărţi de jucat împotriva corupţiei şi nepotismului de la Bucureşti”.

Autorul a două cărţi despre România – „Theft of a Nation: Romania Since Communism”, publicată la Editura Hurst and Co. în 2005 şi „Romania and the European Union: How the Weak Vanquished the Strong”, publicată la Manchester University Press în 2009 – apreciazî că noul Guvern al lui Ponta, „nefericit că unii susţinători importanţi ai stângii au fost încarceraţi pentru corupţie”, este hotărât să îl îndepărteze pe Traian Băsescu.

Apreciind că, în pofida avertismentelor UE privind încălcarea statului de drept prin procedurile demarate în acest sens de Guvern, „pentru care termenul bizantin pare neadecvat”, Executivul, care a „eşuat” să obţină pragul unei prezenţe de 50% la referendumul de destituire, şi-a continuat în ultimele două săptămâni eforturile de a-l ţine pe Băsescu departe de funcţie.

„Este uşor să vezi toate acestea, dar şi politica românească în general, în termeni de încăierări personale duse la exces”, subliniază Gallagher, adăugând că majoritatea copleşitoare a românilor se plâng că ţării „îi lipseşte un fel de genă socială care să permită unei societăţi democratice să funcţioneze normal”. În opinia sa, „această atitudine este de înţeles, dată fiind lunga istorie a României de invazii străine dezastruoase şi de domnitori nedrepţi şi capricioşi”.

Însă principala problemă nu este „caracterul naţional deficient”, ci „existenţa unui stat al cărui principal scop este să servească unor interese nelegitime”, subliniază Gallagher, care face o serie de aprecieri dure la adresa unor lideri. „Acestor grupuri puternice le lipsesc concepte precum cetăţenia, opinia publică şi interesul naţional, în special prin controlul pe care îl exercită asupra majorităţii presei”, este el de părere.

Primul vizat este „magnatul de televiziune Dan Voiculescu, un fost colaborator al poliţiei politice din timpul lui Ceauşescu, care a aterizat în Senat în 2004 şi care a demisionat abia anul acesta, la vârsta de 65 de ani”. Un raport OSCE din 2009 subliniază asupra unei puternice părtiniri anti-Băsescu la Jurnalul Naţional şi Antena 1, ambele controlate de Voiculescu, citează Gallagher.

„Reformulată, problema României este că statul impus de fostul regim comunist nu a fost suficient de demolat”, îşi continuă el anliza, apreciind că „această elită nu a dispărut odată cu linşarea judiciară a lui Ceauşescu în 1989”, ci că „vechile structuri şi-au prelungit influenţa mimând schimbarea democratică şi economia de piaţă, marginalizând forţele care le doresc cu adevărat”.

Aceste „grupuri bine conectate se bucură în continuare de o înăbuşire a vieţii economice în zone extinse din ţară, în special în sud”, „reţele de nepotism în afaceri şi guvernământul local gonind competitorii şi intimidând tribunalele şi poliţia, utilizând lupte judiciare nesfârşite pentru a amâna proceduri anticorupţie”, apreciază analistul.

Al doilea politician vizat, „poate cel mai colorat baron provincial purtând haine de kite-surfing” este Radu Mazăre, pe care îl critică pentru ideea sa de promovare a turismului „fără constrângeri”, „un eufemism care sună ciudat dacă Mazăre vrea să transforme Constanţa în capitala europeană a sexului”. Analistul citează, de asemenea, la cercetarea primarului Constanţei şi „altor oficiali locali” pentru vânzarea unor terenuri publice către prieteni, familii şi asociaţi. „Cazul nu a dus nicăieri, Mazăre primind compensaţii pentru costuri legale”, notează el.

„Asemenea situaţii comice sunt norma de ani de zile”, continuă analistul, apreciind că Parlamentul român „arată acum mai degrabă ca tejgheaua unor grupuri de interese prădătoare decât a corp legislativ”, adăugând că acesta a ales să sfideze în mod deschis UE într-un potenţial caz de conflict de interese în privinţa unei organizaţii parlamentare a veterinarilor, să blocheze legislaţia anticorupţie şi încercând să îi protejeze pe parlamentarii căutaţi pentru infracţiuni grave.

Între timp, mai notează analistul, mass-media din România, „care a fost o vreme una dintre cele mai independente prese din fostul spaţiu sovietic, a ajuns din nou în ghearele vechii gărzi, a cărei reputaţie este că dă afară în masă jurnalişti atunci când scriu ceva neplăcut”. De asemenea, posturile de televiziune „atrag privitori la tiradele lor nocturne împotriva politicienilor reformişti sau independenţi, îmbrăcând conţinuturi politice în trivial şi sordid”, apreciază el.

În opinia lui Gallagher, sistemul justiţiei a rămas până în această vară în afara acestui „nou establishment sinistru”, în parte datorită presiunilor UE. „La fel de crucială a fost decizia preşedintelui Băsescu de a promova independenţa justiţiei, în 2005, chiar dacă au existat proceduri penale împotriva aliaţilor săi”, subliniază analistul pentru WSJ.

„Acest lucru se poate schimba dacă Băsescu este înlăturat”, conchide el, apreciind că „tabăra Ponta speră că Bruxelles-ul este prea preocupat cu alte rele europene pentru ca să îşi mai facă griji şi faţă de problema românească”, iar acest lucru arată altfel în contextul în care sistemul judiciar se confruntă cu aceeaşi soartă ca Parlamentul şi mass-media.