WSJ: Statele vest-europene au reformat legile falimentului, pentru a salva mai multe companii

Tot mai multe firme şi companii din Europa cer protecţia falimentului, numărul mare de cazuri expunând neajunsurile legislaţiei de pe continent, potrivit Wall Street Journal (WSJ). Doar în Italia s-au închis anul trecut 100.000 de companii.

Marea majoritate a cazurilor de faliment din Europa de Vest se termină prin lichidare, şi nu cu supravieţuirea firmei şi reluarea activităţii.

Însă în ultimul an, Franţa, Germania, Spania şi Italia şi-au revizuit legile falimentului astfel încât să poată salva de la lichidare tot mai multe companii şi locurile de muncă pe care acestea le oferă.

Cele patru guverne au împrumutat mai multe elemente ale Capitolului 11 din legea falimentului din SUA, precum acordarea de finanţare unei companii aflate în insolvenţă în vederea restructurării, forţarea creditorilor reticenţi la restructurarea datoriilor, sau posibilitatea de a preschimba datoriile în capital, care face posibilă intrarea a noi investitori.

Companiile vest-europene vor avea de refinanţat în următorii trei ani datorii de 500 miliarde euro în contul datoriilor contractate în anii de prosperitate. Totodată, băncile din Europa se confruntă cu o creştere a creditelor neperformante, iar numărul insolvenţelor a crescut cu 34% în perioada 2007-2011, potrivit datelor Creditreform.

În Statele Unite, Capitolul 11 a ajutat mai multe companii importante să supravieţuiască crizei prin restructurare, cu măsuri de la reducerea costurilor la revizuirea modelelor de business depăşite. Cele mai importante cazuri sunt cele ale marilor producători auto. General Motors şi Chrysler şi-au revigorat afacerile după restructurări sub protecţia falimentului, finanţate şi din bani publici.

În Europa, falimentul este privit „cu groază” de antreprenori, deoarece până în prezent legislaţia a fost „greoaie şi punitivă”. Astfel, majoritatea firmelor au căutat să evite falimentul, încercând să obţină restructurarea datoriilor prin negocieri în afara tribunalelor, ceea ce a devenit tot mai dificil odată cu agravarea problemelor sectorului bancar european.

„Pentru cea mai mare parte a Europei, singura cale către o restructurare era evitarea procedurilor de insolvenţă. În SUA, pentru a realiza o restructurare începi prin solicitarea de protecţie conform Capitolului 11. În SUA, un antreprenor care declară falimentul nu este atât de stigmatizat”, comentează pentru WSJ, de la Londra, un avocat specializat în restructurări.

Experţii în insolvenţă consideră că Europa a depăşit un punct de cotitură, deoarece guvernele au început să adopte legi în privinţa falimentului prin care încearcă să evite lichidarea şi pun mai mult accent pe reabilitare şi restructurare.

În Italia, procedurile de faliment sub vechea lege durau de obicei aproape 10 ani, iar creditorii îşi recuperau în medie 14% din creanţe. Peste 90% din companii ajungeau în lichidare.

Noul cod al falimentului a fost aprobat în toamna anului trecut, preluând mai multe elemente din legislaţia americană. Procedura durează de obicei 3 luni, timp în care firma trebuie să prezinte un nou plan de afaceri pentru a convinge creditorii să restructureze datoriile. Compania aflată în insolvenţă poate încerca să atragă finanţare, iar noii creditori primesc automat prioritate la rambursare în caz de lichidare. Totodată, băncile trebuie să răspundă cererilor de finanţare până la sfârşitul perioadei de protecţie sub legea falimentului.

În urma adoptării noii legislaţii, numărul de falimente din Italia a crescut simţitor. Tribunalul pentru falimente din Milano, cel mai mare din Ialia, a procesat din septembrie peste 200 de solicitări de protecţie. Printre companii se numără o linie aeriană low-cost, mai multe firme imobiliare şi Seat Pagine Gialle, o companie de „pagini aurii” cu datorii de 1,34 miliarde euro acumulate în perioada de boom.

Guvernul spaniol a reformat de asemenea legea falimentului, după procedura de 7 miliarde euro a companiei de imobiliare Martinsa-Fadesa, care a început în 2008 şi a subliniat neajunsurile legislaţiei în vigoare la acea dată. Negocierile cu creditorii au durat 2 ani.

„La începutul crizei, în 2008, toată lumea şi-a dat seama că legea veche era un eşec”, comentează un avocat din Madrid.

Printre noutăţile aduse de noua lege a falimentului din Spania, adoptată anul trecut, se numără posibilitatea ca tribunalul să forţeze creditorii care au reţineri să participe la restructurarea datoriilor, cu condiţia ca condiţiile impuse de instanţă să conducă la un deznodământ mai favorabil pentru toate părţile implicate.

Germania a înlesnit anul trecut posibilitatea de a converti datoriile în capital, astfel încât companiile aflate în dificultate pot atrage mai uşor noi investitori. Totodată, guvernul german a eliminat obligativitatea desemnării unui administrator special.

Vlad Popescu, [email protected]